Caută 
3 MIN
De curind, aflat in Paris, intr-o calatorie de diseminare a proiectelor unor tineri artisti, inca studenti sau absolventi ai universitatilor de arte din Bucuresti, Cluj si Iasi, am avut ocazia sa vizionez citeva expozitii de arta critica, invadate de vizitatori interesati de formele artistice de rezistenta la hegemonia infatuata a politicilor capitaliste.
Daca la Maison Rouge curatorul Andrei Erofeev a prezentat o selectie de lucrari de arta politica (Sots Art) produsa de artisti rusi din 1972 pina astazi, la Centrul Cultural Elvetian a fost deschisa cea de-a doua parte a proiectului "L’Europe en devenir" (Europa in viitor), avindu-l drept curator pe noul director al Neuer Berliner Kunstverein, Marius Babias, care a propus o selectie de lucrari ale unor artisti in majoritate est-europeni.
Expozitia de la Maison Rouge, intitulata Sots art: art politique en Russie, trateaza reutilizarea mesajelor artei avangardelor rusesti (de la cubo-futurism si raionism la suprematism si constructivism), ale artei propagandistice a "realismului socialist", declarat stil oficial al regimului dictatorial stalinist, si ale artei "clandestine" in contextul aparitiei unui nou curent artistic in anii ’70, "arta sots" (arta socialista), cunoscuta drept miscarea de pop art ruseasca. Considerata "a treia cale", intre arta oficiala si cea "non-conformista", sots art, propune o fuziune interesanta a atitudinii artei pop, de critica evaziva a consumismului, cu atitudinea artei propagandistice, de critica a idealurilor capitaliste, introducind si un stabilizator concludent de auto-ironie persiflanta.
Asocierea simbolurilor socialiste sovietice cu imagini stereotipice ale culturii moderniste occidentale pune in discutie modalitatea de simulare populara a miturilor care chestioneaza spectacolul culturii contemporane. De pilda, combinind iconuri simbolice ale culturii sovietice cu imagini reprezentative ale productiei culturii de consum capitaliste, Alexander Kossolapov asociaza, prin reciclare, pe Mickey Mouse si Minnie Mouse cu statuia monumentala a Verei Mukhina, Muncitorul si colhoznica, preluata emblematic de Mosfilm, prezentind cele doua personaje hollywoodiene intr-o scena de avint civic, cu secera si ciocanul deasupra capului.
Expozitia de la Centrul Cultural Elvetian, L’Europe en devenir, trateaza asimetria dintre blocul tarilor occidentale si Europa post-socialista, de la problematizarea declinului economic, indus pentru injectarea "terapeutica" a capitalului, la problema migratiei ca forma sociala a libertatii reactionare. Reformarea identitatii "Noii Europe" se realizeaza in raport cu politica factorilor de "integrare" economica si culturala, care sint in fapt strategii ale cuceririi pietei de consum si ale aculturalizarii prin "sprijinirea (doar a) valorilor europene".
Intr-unul dintre proiectele cele mai gustate din expozitie, artistul moldovean Pavel Braila a servit vizitatorilor in jur de 300 de sarmale preparate de rudele sale de acasa. Acest performance e o completare ironica a filmului Eurolines Catering or Homesick Cuisine, prezentat de artist in expozitie, in care e vorba de prepararea sarmalelor, ca obicei local culinar, si de transportul ilegal al acestora, cu autocarele, catre imigrantii moldoveni din Europa. Acest transfer de "cultura culinara" e un comentariu nostalgic la adresa legaturii sentimentale cu locul natal, abandonat de moldoveni pentru "o viata mai buna".
Deschiderea celor doua expozitii la Paris confirma atractia francezilor pentru discursul cultural critic, inspirat de conditiile de viata sociala ale est-europenilor confruntati cu procesul uniformizarii politico-economice a Europei intr-un moment de triumf dictatorial al neoliberalizarii, "unanim" acceptata ca "unica solutie".
