Perseverenta

Ionel Dumea regreta ca a iesit si astazi la plimbare, asa cum se intimpla zilnic de vreo cinci ani. Era convins ca prin acest efort isi va prelungi un stil vioi de mers. Numai ca azi a inceput o ploaie ciudata si apa a facut gheata de pe strada si mai alunecoasa.

Prudent, batrinul tiriia picioarele ca schiorii si mergea pe mijlocul strazii. Masinile s-au lasat pagubase sa mai ocupe strada. Le intrase frica in oase, mai precis in tabla, si asteptau vreme mai buna.

Ionel se pornise la plimbare cind nu ploua si gheata nu era chiar asa de parsiva ca acum. Numai ca socoteala din tirg este alta decit cea de acasa. Bastonul sau avea un cui in virf si facea priza buna, dar bocancii, desi antiderapanti, alunecau ca naiba inspre lateral, obligindu-l pe batrin sa incerce spagata tot mai des.

– De-as ajunge acasa nevatamat, as multumi lui Dumnezeu.

– In caz contrar? intreaba duhul rau.

– Du-te dracului, se otaraste batrinul.

– L-ai invocat, mosneag fara minte!

Chiar atunci diavolul, sub forma unei bestii negre, cu colti de tigru si aspect de ciine, se repede dement spre Ionel.

Scena se petrecea in dreptul casei, adinc retrasa de la strada, a lui Botnar. Trotuarul de acces la casa era curatat de zapada si javra a prins viteza, profitind ca poarta mare era larg deschisa. I se facuse pofta de carne de mosneag.

Ionel Dumea a intepenit cu batul indreptat spre ciine, luind poza unui batrin in fata cumatrei cu coasa.

Ucigasul era insa un prost de dadea in gropi si habar n-avea ce il asteapta in strada. La primul pas pe gheata s-a transformat intr-un bolid necontrolat, cazind cu cracii in sus. Cind cuiul i-a intrat in trup, a scos un scheunat sfisietor.

Dupa ce a traversat strada ca o sanie, s-a oprit brusc in bordura si a urmat al doilea scheunat. Schiopatind si alunecind, scheunind rusinat, javroiul a luat directia spre casa.

Botnar a iesit din garaj si a ramas socat de ce a putut face cheagul de mosneag din javra sa.

– De ce-mi omori ciinele, jigodie batrina?

– Dar…

Zdrahonul nu asteapta raspuns si alearga la mos, turbat, pus pe omor. Numai ca, odata ce a pus piciorul pe gheata, a executat exact acelasi numar spectaculos ca si ciinele sau. Mai putin cuiul, desi mosul a intins batul, dar nu l-a nimerit.

Botnar, bine indesat in bordura, nu se ridica si se apuca de gemut.

– Asasinule, m-ai omorit. Of, of, mi-am rupt coastele si rinichii…

– Dar eu nu…

– Ce nu, diavole, Scaraotchi!

Scaraotchi a auzit chemarea si cum Botnar incerca sa se ridice, chiar ridicindu-se pe jumatate, l-a busit de bordura, cracanindu-l nefiresc de mult.

– Tu-ti… ma-tii de javra batrina! M-ai schilodit de tot!

La toata derularea filmului povestit, mos Dumea n-a facut nici un pas. Intrase frica in el si doar batul il mai manevra cu prudenta.

Din curtea cu poarta deschisa, ciinele isi revenise si latra nedumerit, a paguba. Era speriat, derutat si nu intelegea puterea supranaturala a unui mosnegut.

De jos, foindu-se ca sa prinda o pozitie convenabila, Botnar bodoganea intruna si gemea artistic.

– Of, diavole impielitat, te dau in judecata! Puscaria te maninca! Acolo iti ramin oasele!

– Dar de ce? intreaba batrinul, pus pe harta.

– Pentru omor, pentru…

Beteagul Botnar cauta motive care sa-l infunde macar vreo 20 de ani sau vreo 15 ani "la mititica". Incearca sa gaseasca niste capete de acuzare si mai reduce pedeapsa.

– Macar zece ani, ghiujul dracului!

Numai ca, la acest gind, mai aluneca o data si cade lat. Nervos la culme, iar mai mareste pedeapsa.

– Nu, fara 15 ani de puscarie nu te las…

Batrinul se pune in miscare cu o prudenta exagerata, dorind sa paraseasca scena pe care o traia.

– Unde pleci, cheag batrin? Haiduc, se adreseaza dulaului, so pe el!

Haiduc da din coada, latra spre batrin, gata pregatit s-o rupa la fuga, in caz ca batul cu cui…

– Vino aici, javra! comanda Botnar.

Ionel Dumea zimbeste si isi tiriie prudent picioarele. Gindurile sale se rup din prezent si aluneca in meditatii tematice.

– Si ciinele, ca si omul, stapinul sau. Cind o ia in bot, devine prevazator. Doar Botnar asta persevereaza in prostie.

Batrinul mai face doi pasi, se opreste si completeaza:

– Si rautate….