Regimul atelierului

La olandezul Mondrian (n. 1872) atelierul arata ca pictura lui: spatiu aseptic, fara aglomerari inutile, geometrizat la maximum. Precum propria-i pictura. Fata pictorului e una riguros necesara: fara devieri anatomice, fara rictus teatral. E a unui geometru impenetrabil: curata, limpede, sumara. Privindu-i pinzele neoplasticiste, cu gama lor de culori fundamentale, ii vezi atelierul. Chiar daca una din ele, scapata seriozitatii programatice, se cheama, americaneste, "Broadway Boogie Woogie".

Picasso (n. 1881), primul, inca nu monstrul sacru al secolului, picteaza in unul din acele ateliere de foburg parizian, cu sobe de tuci, cu burlan traversind trist incaperea. Dar care da si marca unei vremi cind nu se ivise inca… studioul. Ce inceput insa! La fel de magnific – la nivelul pinzei – cu cel tirziu, deja sacralizat mondial. Din care, pardon, iesise si emblematicul porumbel al pacii, in obedienta moscovita.

Brancusi (n. 1876), fostul taran, statea asezat in atelierul din Impasse Ronsin precum Dumnezeu dupa implinirea celor sapte zile. Tineau de cea mai sclivisita mondenitate vizitele ce i le faceau subtirii Parisului – hipermordenistii scrisului si muzicii – facindu-si poze aici, cu pisicherul gorjan, tratindu-i, acesta, cu brinza si mamaliga.

Atelieru-mi din Armeana e flancat de alte doua: unul, al dezordinii desavirsite, din care ies pinze de pitoreasca devalmasie, celalalt, al ordinii farmaceutice, cu pinze de rigoare mondrianesca. Intre ele, habitaclul meu: aurea mediocritas, aurita cale de mijloc, asadar.

Bousca (n. 1914) isi picta maniacalele lui subiecte donquijotesti cu rare spermantete provenind din alchimii occidentale. Craiu (n. 1908), raminind fara ulei de in, lua din bucatarie ulei de gatit si-si impasta inocentele cartoane ce nu se mai uscau nicicind.

Detin o fotografie din sinistrii ani saptezeci, cind… judetenele din pictura de la "Victoria" erau precedate de o insidioasa prejurizare cu juriul – impanat cu reprezentanti ai oamenilor muncii – trecea prin ateliere, oferind ultime indicatii. In fotografie, anturat de noi, cei din juriu, stab de la partid, cu staif de om de lume, birfind, vezi doamne, sistemul, fiindu-i insa total eficient.

Atelier fantoma (n. 2008) de o goliciune… alternativ instalationista. Permanent inchis. Pe usa, note vag variabile: Plecat Anglia/ Plecat Germania/ Plecat Pernambuco.

Intrindu-mi in atelier, personaje bine impanate cu birfa tirgului nu pot ocoli somptuosu-mi pat, ce le… confirma birfa. Le asigur imediat de castitatea mobilei: miile de schite premergatoare compozitiilor, miile de pagini scrise s-au consumat pe aceasta freudiana canapea a posibilelor desfriuri.

Imi intretineam anual – la aniversara – desarta ambitie de a-mi vedea atelierul populat cu figurile notorii ale orasului. De la cele autentice, cu statut unanim respectat, la cele vag dubioase, doar ca decor diversionist cromatic, acestea. Ce distanta ontica intre soareaua din Armeana si cea din pinza lui Aman (n. 1831), "Bal mascat in atelier", cu lumea buna a unei Romanii ce nu va mai fi. Fastul crinolinelor, regasite somptuos in pinzele impecabile de pe tapisatii pereti, galanteria domnilor autentici, candelabrele, glasvandurile, mastile, mastile…

Pitoresc sordidele masti din atelierul meu.