Sa presupunem…

Matematicienii uziteaza frecvent expresia „sa presupunem" si ajung, prin procese logice extrem de complicate, la adevaruri care surprind uneori.

In viata de toate zilele se face uz destul de rar de ipoteze posibile, dar putin probabile. Poate din acest motiv oamenii sint surprinsi de situatii aparent total incredibile si, mai ales, neasteptate.

Aproape toti oamenii, cufundati in preocuparile lor, in ingrijorarile, cotidiene sau nu, merg unde au de mers, facind abstractie de realitatea in care se misca. Fac apel la un automatism care ii scot, mai mult sau mai putin, din realitate si devin similari unei masinarii programate.

Sigur, mergi spre locul de munca pe trotuar, saluti mecanic cunoscutii, fotografiezi mediul inconjurator si intri profund in ceea ce te preocupa, acolo, in adincul creierului tau. Un necaz dominant, o bucurie acaparatoare, un pas indraznet in viata, o enigma chinuitoare, o ezitare in luarea unei decizii pot determina o preocupare dominanta, inhibatorie pentru tot ce cataloghezi neesential.

Asa se face ca ignori turturele de gheata care iti poate curma existenta, ignori posibilitatea ca pe acest polei o masina sa te striveasca, desi esti pe trotuar, nu acorzi suficienta atentie ghetii si poti aluneca rupindu-ti piciorul, intri intr-o altercatie din care iesi injunghiat, dai replici unui dement si te alegi cu gloante in cap.

Romanii isi exprima regretul apoi prin amara constatare: „Da-i, Doamne, omului mintea cea de pe urma".

Evident ca regreti tardiv faptul ca nu ai anticipat sau ca n-ai fost atent. O secunda, un metru pot face diferenta intre necaz si normalitate, intre viata si moarte.

Marile decizii, ca sa fie corecte, trebuie luate fie foarte rapid, fie dupa multa chibzuinta. Niciodata insa nu trebuie lasate pe mina diletantilor. Deciziile care au consecinte asupra ta le poti lua oricum. In fond, tu esti cel care plateste imprudenta, nechibzuinta sau chiar prostia.

Deciziile care au consecinte pentru o multime de indivizi, daca sint prost luate, duc la suferinta, iar daca sint corecte pot duce la bunastarea tuturor; trebuie sa fie dospite si, daca se poate, supuse analizei mintilor luminate, dar si incomozilor circotasi. Se cunosc nenumarate cazuri cind decizii care au provocat drumuri noi pentru omenire au fost luate de genii si care decizii au fost admirate si acceptate cu veneratie odata cu trecerea timpului.

Revenind la zilele noastre, din nefericire pline de decizii care sint necesare, dar dureroase, amestecate cu altele prostesti si inutile, constatam ca intreaga clasa politica traieste o tulburatoare frenezie, cu efecte mai mult decit paguboase, invariabil excesiv de galagioasa pentru restul muritorilor. Se constata o deruta generala in lumea politica, vizibila cu ochiul liber, care da impresia unei imense colonii de furnici ce a fost stropita din gros cu insecticid.

Cei care au sprijinit actuala putere politica, daca nu toti, cu siguranta o parte dintre ei, sint intr-o deruta nejustificata logic si incearca sa migreze catre alte orizonturi. Orizonturi aflate in ceata si care servesc mai mult de camuflaj.

Cei care sint pe un val efemer dau impresia ca au nevoie de resuscitare, ca au creierii indelung prost oxigenati si ca scopul lor unic este cocotarea pe o inaltime la care apa nu ajunge (deocamdata!). Odata scapati de inec habar n-au cum vor face rost de apa si hrana. Totusi, traiesc o mare bucurie, desi nu intuiesc ca aceasta este de scurta durata. Habar nu au ca fortele care au creat valul nu sint capabile, nu sint suficiente sa le asigure supravietuirea.

Romanii investesc enorme sperante intr-un viitor mai bun. Este fireasca aceasta tendinta, mai ales la un popor care a suferit enorm, care este frustrat ca nu este prea european, desi se afla in inima Europei. Un popor care a vietuit sub jug strain si care a fost invatat sa suporte diverse cizme pe grumazul sau. Din acest motiv avem multi duplicitari, multi colaboratori cu cine nu trebuie si multi care se ploconesc la straini sau chiar tradeaza.

Mindria de a fi roman nu este omniprezenta la romani. Secolele care au trecut peste noi au fost nefericite si au lasat urme adinci in gena noastra. Ura care face ravagii in Romania va crea mari probleme si in viitor. Etniile ne dau lectii de unitate pe care nimeni nu este dispus sa le invete.

Printre povetele mele date lumii politice se disting citeva adevaruri greu de descoperit, dar total banale.

A. Cei de la putere trebuie sa aiba in vedere doua lucruri:

– puterea se poate pierde si deci trebuie conceput un plan foarte bun pentru pastrarea (sau pierderea) ei, dar in mod onorabil;

– odata pierduta puterea, trebuie conceput un plan de viata in opozitie, care sa permita din nou accesul la putere.

B. Cei care cistiga puterea trebuie sa aiba in vedere si ei doua lucruri:

– sa rezolve nemultumirile care i-au condus (propulsat) la putere;

– sa fie pregatiti de a fi scosi in suturi de la putere si sa reactiveze in opozitie cu mai multa intelepciune.

Si poporul?, veti intreba curiosi. Poporul traieste cite o imensa satisfactie din patru in patru ani. Adica ii da jos pe cei de la putere (in suturi, evident) si ii cocoata acolo, sus pe cei din opozitie. Dupa patru ani ii da jos pe cei cocotati la putere si-i cocoata pe ceilalti. Si satisfactia? Satisfactia este porcaiala continua intre invinsi si invingatori. Taraboiul, presa, televiziunea, noroi din belsug, rahat cit incape.

Solutia? Scoaterea fariseilor din politica si acceptarea dialogului ca metoda de lucru.

Si daca ii scoatem pe acestia, cine mai ramine? Nu prea multi, dar suficienti.

Si cine sa faca treaba asta? Nu stiu. Poate chiar poporul roman. Sa inceapa totul cu ipoteza „sa presupunem"… De pilda, „sa presupunem" ca romanii au inteles ca sacosa cu ulei si zahar timisa de dom’ primar (parlamentar, presedinte, etc.) este cumparata din ceea ce trimitatorul a FURAT din banii publici. Sa inteleaga ca generosul donator este o jigodie de HOT care merita puscaria. Sa inteleaga ca nimeni nu da atit de generos din salariul sau muncit….