Schizoidie politica

L-am ascultat, siderat, pe presedintele Basescu facind, la debutul actualei crize, teoria omului gras cocotat pe umerii celui slab. A spus liderul de la Cotroceni ca slabanogul in cauza ar fi "statul" care, complet neinspirat, s-ar fi purtat derutant si chiar contradictoriu, in ultimii ani, ajungind in situatia deplorabila a prezentului. "Statul" este, in viziunea lui Traian Basescu, o entitate cu viata, un "individ" autonom, pe jumatate idiot, pe jumatate pervers, care face tot felul de giumbuslucuri menite sa ne lase pe toti (inclusiv pe marele conducator dimbovitean), macar in rastimpuri, daca nu tot timpul, cu gura cascata. "Mai, ce figura si statu’ asta!", ar trebui sa exclamam, coplesiti de stupoare, atunci cind ghidusiile dubioasei entitati se sparg in capul nostru, al  bravei natiuni. Stam si privim, cum ar veni, "recitalul" dat de stat si apoi ne minunam prosteste, scarpinind-ne, cu lentoare, in crestet. Avem o urma de veselie pe fete, dar un bun psiholog ar recunoaste acolo, de fapt, starea de soc. Mintile ne sint paralizate. "Statul" devine, in Romania, un fel de fatalitate pe care, stoic-resemnat, cetateanul obisnuit e asteptat sa si-o asume, pastrindu-si totusi, ultimativ, o doza de "optimism" existential ("N-ai ce-i face, cu statu’ nu te pui!"), precum un cunoscut arhetip mentalitar al locului – ciobanasul mioritic.

Personal, m-am obisnuit cu "fandarile" politice al domnului Basescu. Domnia-sa si-a creat un veritabil modus operandi din a spune un lucru si a face altul, din a afirma ceva ce, ulterior, neaga cu o nonsalanta demna de un grandios festival al mincinosilor (a se vedea numai "evolutia" observatiilor legate de FMI din noiembrie 2009 pina in aprilie 2010: de la refuzul vehement al oricarei variante de imprumut si de la caracterizarea lui ca rau suprem pentru o tara, presedintele, dupa o scurta „escala" in ambiguitatea optiunii pentru eventuale "negocieri cu FMI", a ajuns la adoratia ideii de imprumut, subliniind ca doar prin el vom depasi colapsul economic). Fostul primar al Capitalei cunoaste bine, fara indoiala, arta eschivarii, mizind totodata si pe lipsa de educatie administrativa a majoritatii romanilor. Acum totusi, emitind "metafora" statului slabanog si inclinat spre eroare, a intrecut parca orice masura. Domnul Basescu, luminat de un zimbet sardonic, explica natiunii ca singurul vinovat pentru criza momentului ramine statul. Cind are, oare, chiriasul cotrocenist o asemenea "epifanie"? Nici mai devreme, nici mai tirziu decit in clipa cind el, chiar El, stimabilul Basescu Traian, abia si-a inceput al doilea mandat de … sef al statului.

Stiu, in Romania, exista dintotdeauna "vini" fara "vinovati", "asasinate" fara "asasini" si "furturi" fara "hoti". De ce n-am detine, mai nou, si un "stat" ale carui greseli sa fie incriminate de propriul sau "sef", de cel ales, carevasazica, "sa rezolve" problemele intregului sistem? In mica pledoarie ipocrita a lui Basescu (cu doua campanii electorale populist-propagandistice, ultima terminata cu decizia politica de … readucere a incompetentului Emil Boc la cirma Guvernului!), intilnim o grosolana imbinare de cinism si schizoidie. Daca in privinta celui dintii nu mai am comentarii, convins fiind ca prestatia presedintelui ca atare este mai elocventa, in acest sens, decit o mie de analize (viata bate, nu-i asa, filmul), referitor la schizoidie, remarc, surprins, intrarea procesului (mai vechi) de "dedublare" romaneasca intr-o noua etapa. In ultimele doua decenii, am devenit experti in culpabilizarea celorlalti pentru esecurile noastre de zi cu zi (comunismul, Ceausescu, Securitatea, capitalismul, Europa, America, NATO, UE, rusii, ucrainienii, masonii s.a.m.d.). Actualmente, iata, in frunte cu Traian Basescu, ne invinuim pe noi insine, dar – nota bene – ca si cum am fi altii. Sa admitem, o indubitabila stare de schizotimie culturala si, mai ales, politica.

Presedintele ne zice, senin, ca tot ceea ce el insusi administreaza de aproape sase ani de zile reprezinta o structura gaunoasa si ticalosita, pentru indreptarea careia vesnicilor oropsiti li se impune sa se sacrifice. Calmul sefului statului, pe parcursul unei astfel de sordide declaratii, pe mine cel putin, ma nauceste complet. Cum poti fi, concomitent, teoretician si autor al dezastrului (daca nu in totalitate provocat, macar gestionat de tine cu evident diletantism)? Cum iti poti induce, simultan, doua identitati antagonice? Vi-l imaginati, bunaoara, pe unul ca Mutu, sa zicem, intr-un studio de televiziune facind comentarii virulente asupra modului penibil in care acelasi Mutu joaca fotbal in teren? Nu? Ei bine, va trebui sa invatati sa faceti asemenea "transferuri" identitare, pentru a fi in ton cu noua "etica" (schizoida) prezidentiala. In acest sindrom al comportamentului dual se afla simburele dezvinovatirilor universale, catre care, ca neam superior, tindem sa ne miscam cu rapiditate. Nu sint, printre noi, isteti care striga frecvent, pe toate drumurile, la ce ne trebuie sa gasim vinovati, cind vina exista deja si toata lumea o poate vedea cu ochiul liber? "Dedublarile" lui Basescu nu vin, de aceea, pe un teren viran. Morbul era in stare latenta, asteptind sa fie activat.

Parca ii si aud pe avocatii viitorului, din Romania, concluzionind in pledoariile lor: "Se pune intrebarea legitima – este domnul Costica Balaur autorul acestui viol sau nu? Vom raspunde cu fermitate – nu, domnul Costica Balaur nu e nicidecum sadicul violator descris aici. Adevaratul, incontestabilul, teribilul siluitor este, in fapt, domnul Costica Balaur. Prin urmare, va cer, in deplina cunostinta de cauza si cu absolut simt de raspundere, achitarea clientului meu, domnul Costica Balaur". Antecedente pentru astfel de scenarii s-au creat inca de pe acum. Victimele securistilor de altadata sint "mai vinovate" decit calaii lor (intr-o tara unde, culmea, presedintele a orchestrat un jalnic "proces al comunismului"!), criminalii "mai putin culpabili" decit cei ucisi de ei (prin prisma prezumtiei de nevinovatie, care, la noi, functioneaza si dupa ce se da verdictul ultim al unui proces!), iar guvernatii "mai sanctionabili" decit guvernantii (intrucit se porneste din start cu ideea ca sint, oricum, mai prosti si mai neinsemnati decit cei din urma). In ce ma priveste, refuz cu tarie sa accept aceasta subtila "filozofie" pedelista. Indiferent de ce ar sustine fanaticii sustinatori ai presedintelui-marinar care, orbiti de politica sordidului, sint in stare sa creada orice enormitate.

Se observa clar ca vina pentru catastrofa economica romaneasca apartine acestui guvern si acestui presedinte care au mintit si au ascuns realitati sumbre numai pentru a-si pastra puterea. Minima demnitate ar presupune recunoasterea culpei si asumarea ei, fie si in ceasul al doisprezecelea. Totusi, vazind spectacolul de "schizoidie" dat de presedinte, stiu sigur ca asa ceva nu se va intimpla. Nu doar ca acesti rapitori tristi Basescu-Guvernul PDL nu vor sacrifica nici un segmentel din propriile interese pentru bunastarea celorlati, dar, precum intr-un roman celebru al lui Joseph Conrad, Lordul Jim, unde capitanul si secundul corabiei avariate sar primii in barca de salvare, isi vor pune la adapost, cu ferocitate, averile colosale, folosindu-se de legi "bine" intocmite. Eventual, daca situatia va degenera cu adevarat cindva, in buna traditie autohtona, se vor scuipa, dind vina unii pe ceilalti.