Spre Apus de Soare

Adela a fost o femeie frumoasa. Chiar la 42 de ani, inca nu pierduse din comportamentul acelor femei care sint sigure pe ele, adica sint sigure ca orice barbat este accesibil, numai sa vrea.

Cei drept, Adela nu a prea vrut, dar asta n-o facea sa regrete. Era convinsa ca timpul ei nu trecuse.

La orice ocazie cu mai multa lume, Adela avea in jurul ei barbati de tot felul. De la cei carora le dadeau tuleile pina la cei care cochetau cu doamna posesoare de coasa.

Femeia era amabila cu toata lumea si lasa impresia vaga ca „cine stie, poate alta data".

Sotul acestei frumoase femei, Remus, dormea pe el mai tot timpul. Era vesnic gata sa mearga acasa de la sindrofii si se obisnuise cu apucaturile sotiei sale.

Cind ea cocheta cu toata lumea el, Remus, dormita intr-un fotoliu, total nepasator la „onorul lui de familist".

Drept este ca Adela n-a prea calcat strimb, din cite avea el la cunostinta, si nici nu dadea semne vizibile ca ar avea asemenea intentii.

Cind Adela a intrat in cel de al 42-lea an de viata, Raluca, fetita ei, implinise 18 ani si era un boboc de fata, care stirnea in jurul ei un roi de posesori ai unui exces de testosteron.

Raluca nu vedea in fata ei decit pe profesorul Roibescu, un tinar care se aburca spre sfertul de secol de viata.

– Mama, este asa de frumos, de cult, de destept si de finut…., suspina Raluca.

– Cit de frumos? Am vazut atitia in viata mea si nici unul nu mi-a provocat o astfel de admiratie.

– Dar, mama, el este unic, ma culc seara si ma scol dimineata cu el in minte.

– Incetisor fetito. Am trecut prin asta, dar nu mi-am pierdut capul.

– Daca nu l-ai vazut…

– Dar el? El te-a vazut?

– Da, sint sigura ca m-a remarcat, insa cred ca se teme.

– Ai incercat sa-l incurajezi?

– N-am ocazia ca as incerca.

Adela chibzuieste si aluneca de-a dreptul in viitor. In final, n-ar fi o partida rea pentru fetita ei.

Dupa aceasta conversatie Adela pune la cale o miscare generata de o inalta si iscusita strategie.

– Te rog, Vasilica, incearca sa-l aduci si pe el la petrecerea noastra. Este profesorul Ralucai si… te rog…

Vasilica era inspector si avea o mare influenta asupra profesorului Roibescu.

Remus era un om bogat, deoarece mostenise cam tot ce adunase tatal sau. Prin urmare petrecerea, fara sa etaleze opulenta de prost gust, era pe placul si celor mai cusurgii dintre invitati.

Ringul de dans era foarte discret iluminat si micile cantitati de alcool contribuiau la buna dispozitie a tuturor.

Adela radia de fericire si capatase un surplus de frumusete tirzie. Raluca, putin mai bosumflata, radia totusi o frumusete cruda inca, dar cu nebanuite rezerve pentru viitorul apropiat.

Roibescu nu dansa, dar dupa cum privea ringul, se vedea ca este fascinat de frumusetea gazdelor si a momentului.

– Vai, sa nu spuneti ca nu veti dansa in seara asta, il abordeaza Adela.

– Sint putin strain, ma jenez…

– Hai, dom’ professor, doar nu ma refuzati.

Adela avea o inzestrare unica data de… nici eu nu stiu sa ghicesc. Se lipea de partenerul de dans, ca nu mai raminea loc nici pentru o lama de ras.

Roibescu o invita la dans si pe Raluca, care, desi cu un pic de stingacie, arata ca a mostenit-o pe mama ei.

Muzica era buna, bauturile fine, femeile super si Roibescu clocotea la foc mocnit.

Mama si fiica, il disputa pe profesorul Roibescu, care pare interesat si de una si de alta. Numai ca mama parcurge etapele cu mai mare viteza. Sau chiar mai trisa, sarind peste unele.

– Raluca, mama, chiar ai avut dreptate…

– Dar mama, ajunge, mai lasa-mi-l putin si mie.

– Pregatesc terenul. Sa ne simtim apropiate de el.

Adela vorbeste incet la urechea profesorului Roibescu. Aproape ca ii atinge urechea cu buza.

– Pentru fetita mea sint in stare sa fac orice.

– Orice?!

Pofesorul este strins de mina de citeva ori succesiv.

– Orice, dom’ profesor, ati inteles bine. Adela il stringe usor la piept si-l priveste in ochi, repetind apasat: Orice.

Roibescu era de felul lui cam aiurit si putin ametit si de bautura, da drumul la o… pasarica:

– Si Raluca mi-a spus acelasi lucru. Pai eu zic…

Roibescu, nataraul, s-a ras pe bot. Si de una si de cealalta. Disputa dintre cele doua femei era pe bune. Mare pacat!