Un Filat multiplu augmentat cognitiv si stilistic

Dupa Cahul si Balti (unde s-a lasat cu „incidente", vorba comunicatelor, id est cu batai, busculade, lapidari, spre a nu mai pomeni de injurii – expresii ale suburbanului stimulat politic), Marsul Unirii a ajuns, acum doua zile, si la Chisinau. Da, da, in Chisinaul acela unde, pe la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut aveau loc exaltate mitinguri in favoarea limbii romane si a alfabetului latin, se scandau lozinci unioniste, Ion Hadarca, actualul vicepresedinte al Partidului Liberal (si fost secretar al organizatiei de partid a Uniunii Scriitorilor, sub PCUS), aparea la tribuna improvizata in actuala Piata a Marii Adunari Nationale imbracat in costum national si spunea ceva patrunzator despre simtirea romaneasca… Intr-un Chisinau care – sic transit gloria sloganelor, voga miturilor, frumoasa psihoza a comuniunii – nu mai seamana aproape deloc cu avatarul sau de odinioara. Cine s-ar mai culca, azi, sub senilele tancurilor (cate vor mai fi ramas, ca Ministerul Apararii si-a descoperit estimp si o voluptuoasa predispozitie pentru comert, in special pentru cel ilicit, camuflat sub mormane de pretins interes strategic) din drag de justa denumire a limbii? Ce s-ar mai tine musteriii de burta, acostati intr-un sondaj pe aceasta tema! Dar, hai, sa nu punem problema intr-un mod atat de radical. Sa nu invocam nici imperativul atitudinii stoice, darze, inflexibile, asa cum sta mai bine patriotului ireductibil, made pe malurile Bacului, sub ploaia de pietre si mascari sovine, ca ultima data la Balti. Nu jertfa de sange s-a cerut: putina consecventa doar, adica o anumita continuitate in ordine morala, macar din partea celor care inflamau odinioara multimile, determinandu-le, in illo tempore, sa bata drumurile pe cont propriu, din cutare vagauna pana ici, in mirifica Piata, cu toate riscurile punitive (unele, repet ce spuneam si cu alte ocazii, deloc neglijabile pe atunci) ce-i asteptau acasa. Credeti cumva ca ma refer la marii profitori ai idealului unionist, gen Rosca sau Salaru? Ba bine ca nu! Ma gandeam la breasla. Publika.md insera ieri, la prima ora, niste Note subiective de Anatol Petrencu, directorul Institutului de Istorie Sociala „ProMemoria" (fost presedinte al Partidului „Miscarea Actiunea Europeana"), unul dintre ferventii sustinatori ai unionismului la noi: „Unii dintre participantii la Mars se intrebau: «Unde sunt scriitorii nostri?»". Click.md da si cateva imagini de la manifestare: tineri de cam 18-20 de ani, dureros de juni, ca sa zic asa, in raport cu o problema care angajeaza deopotriva etnicul, politicul, geostrategicul. Lumea docta, serioasa, carismatica a lipsit: ca si la Balti sau Cahul. Cu alte cuvinte, intelectualii au facut bine de-au ramas, duminica, pe la casele cui ii are. De ce? Nu e o intrebare simpla. Timpul a incercat deunazi sa raspunda printr-un sofisticat recurs la mitogeneza si istorie, ca sa decreteze, in cele din urma, ca ideea de unitate romaneasca s-a redimensionat si ca, ergo, „agitatiile actuale privind unionismul care se atesta in RM vin undeva pe contrasens". M-am delectat, ca sa fiu sincer, vazand cata risipa erudita face Octavian Tacu, autorul articolului, pentru a transpune aulic sictireala de saptamana trecuta a premierului (inainte sa plece la Moscova): cum ca n-aveti ce cauta la Mars, sedeti cuminciori acasa! Esafodajul e, aparent, fara cusur: de la ideea unirii, care, „din cauza suprasolicitarii politice, sociale sau identitare", si-a pierdut semnificatia initiala, „devenind un mit", la formele de unionism (cu UE, Transnistria sau CSI), via felurile mitologiei (spontana, „care iese dintr-un miez arhetipal si se difuzeaza prin contaminare", si manipulata, care este „fabricata de anumite grupuri interesate") si un scurt compendiu asupra evolutiei unionismului de la Alexandru Ioan Cuza la Iliescu. Totul spre a administra subcutanat o cacealma din ce in ce mai recurent pe plaiurile noastre: ca „perspectiva unirii cu Romania este vazuta deja in contextul integrarii RM in UE si realizarii unirii cu ceilalti romani intr-o dimensiune unica europeana". Drept corolar: „unionismul, in felul in care a fost conceput in sec. XIX si XX, este actualmente estompat de aceasta forma superioara de unitate, pan-europeana, care devine apanajul unei unitati romanesti intr-un context de unitate euroatlantica". Cum sa comentez? Astfel dixit vocea dezertiunii intelectuale, asta e limbajul mercenariatului academic. Un Filat multiplu augmentat cognitiv si stilistic.