Un mediu nutritiv

N-am asistat miercurea trecuta la conferinta de presa a Asociatiei "Parlamentul 90". N-am asistat, fiindca nici nu stiam de existenta ei. Mai mult: un fel de bun-simt regretabil (si contraproductiv, iacata!) mi-a interzis sa admit insasi ideea unor asemenea structuri. O fi sunind, el, impozant, "Parlamentul 90", dar e pe aceeasi linie valorica cu "Zaiafetul 94", de exemplu. Sau cu "Chiolhanul 2010", ca sa ne mai apropiem de actualitate. Nu putem folosi intimplarile vietii, fie si doar pe cele semnificative, pentru a infiinta cite un ONG: bagatelizam evenimentele si devenim noi insine ridicoli. E, la mijloc, un spirit din cale afara de patetic, in combinatie cu o vanitate care ar putea sa se masoare pina si cu geologia – acelasi care a impinzit locul cu biserici si apoi cu monumente ale "marelui conducator al popoarelor". A nu mi se lua in nume de teribilism facil ce spun: ma refer la principiul generator. La suprafata, sigur, motivatiile se diferentiaza flagrant si pare o impietate, la o adica, sa pui pe acelasi cintar, ca in exemplul de mai sus, o institutie ecleziastica si un simbol al unei lumi care, prin partile noastre, cel putin, continua sa ne otraveasca zilele. Dar in zona de profunzime, acolo unde, ziceam odata, salasluiesc principiile (intr-un fel de mediu amniotic umoral!), sursa e una si aceeasi. Oamenii au avut dintotdeauna lipsa de humor sa contraga un eveniment – care i-a marcat mai tare sau i-a impresionat mai violent – intr-un simbol, determinati de o speranta inanalizabila rational ca il muta astfel din contingent in atemporal. Piramidele ar fi, in aceasta ordine, expresia cea mai grotesca a sfortarii de a dainui si dincolo de limitele carnii; in fond, un chip, dilatat sublim, al fricii de moarte, al spaimei de neant.

Ma cam tenteaza sa leg aceste consideratii de foarte inteligentul eseu al lui Alexandru Calinescu, Scriere, transcriere, unde e vorba de copiat (si recopiat) ca act de reduplicare, dar si mnemotehnic, in acelasi timp (functii care se regasesc si in cazul despre care facusem vorbire); ar fi insa enorm pentru ce au scontat, negustoreste, membrii Asociatiei respective: o pensie ceva mai grasa, niste pasapoarte diplomatice si, pasamite, funeralii platite de la buget! Dar iata si considerentul de la care pleaca primii nostri parlamentari (e atit de nud, incit chiar face inutil orice comentariu): "Noi am construit acest stat, i-am dat denumirea, drapelul, stema, ne-am jertfit si sintem tratati cu dispret".

Ca sa spulberam din obscuritate, trebuie spus ca pe 28 iulie (oh, acest 28 mustind de simboluri!) PLDM a depus in Parlament un proiect de lege vizind semnatarii Declaratiei de Independenta (o tema care nu s-a discutat p’acilea decit festiv, sporadic, niciodata temeinic, ca sa stim cite lasitati si-au refulat unii inainte sa semneze istoricul act si cit urss rinced le-a mai ramas prin viscere!). Proiectul a fost elaborat, se intelege, de Asociatia in cauza (unii dintre membrii careia sint – coincidenta plina de cintec, of course – si colegi de partid cu Filat). Nu stiu ce i s-a incriminat, concret, dar proiectul a fost retras de pe ordinea de zi, autorii contraatacind in amintita conferinta de presa cu o trufie (revedeti citatul) pe care n-am crezut-o posibila nici la noi, unde stim demult ca fitecine, fara exceptie, e buric de pamint si nobelizabil prin definitie. A te da insa descalecator de tara e o culme, se vede, si in aceasta materie. Aviz celor de la Guiness Book!

Nu vad totusi nimic rau in faptul ca niste oameni ar minca ceva mai de sat, dincolo de considerentele care le-ar suplimenta veniturile. Prea tare nu ma deranjeaza (desi nici nu-mi tihneste pina la capat) ca un simplu ONG se vrea cu sediu (si cu dotarile aferente) chiar in cladirea Parlamentului. Momentul acestor pretentii insa (sint si altele!), precum si filiatia cu partidul lui Filat, care nu mai stie cum sa-si lustruiasca imaginea pe contul aliatilor, e foarte nutritiv pentru tot felul de interogatii. Play cu gura unuia care a fost si in primul Parlament, si, prin fiu, in tabara lui Filat: "… de ce nu v-am auzit glasul dupa venirea la putere a comunistilor in 2001? Dati-mi doar un singur exemplu ca ati opus rezistenta in public, expunindu-va unor riscuri! Cu ce drept acum ati monopolizat bunul nume al primului Parlament si vreti sa stoarceti din el profituri personale?" (Constantin Tanase, "Timpul", 5 august 2011).