Vine… Vine… Vine… Sfarsitul Lumii

Iesenii, dar cred ca si multi altii din alte orase, s-au obisnuit deja cu Vine… Vine… Expo-Textil, cel mai cool targ de imbracaminte si incaltaminte care… asa si pe dincolo. Cam la fel, respectand proportiile, se intampla in istorie si cu Sfarsitul Lumii. Fel de fel de prooroci, ghicitori, secte – cele mai multe religioase – si chiar  religii importante anunta, periodic, Sfarsitul Lumii, extinctia speciei umane si chiar a Universului. Am facut paralela, fortata, e adevarat, cu Targul… Lasand la o parte proportiile, mai exista o deosebire: Targul chiar vine cand este anuntat pe cand Sfarsitul Lumii, anuntat de nenumarate ori, n-a venit niciodata. Unul dintre aceste „sfarsituri" ar trebui sa fie maine iar unii, din multe tari, chiar iau in serios „prevestirea" si se pregatesc, sufleteste sau materialiceste. Ma gandesc ce-o fi in capul celor care-si fac fel de fel de provizii, isi construiesc buncare etc. crezand ca lumea va disparea dar ei pot sa scape. Atunci, ce fel de „Sfarsit al Lumii" ar fi acesta?

Dar sa lasam la o parte aceste bizarerii si sa ne aplecam un pic asupra cauzelor profunde ale acestei credinte tulburatoare care strabate secolele in iminenta unui Sfarsit al Lumii. S-au scris destule carti despre acest lucru. Una dintre ele, foarte serioasa, apartine francezului Jean-Noël Lafargue si se intituleaza simplu „Les Fins du Monde, de l’Antiquité à nos jours" („Sfarsiturile Lumii din Antichitate pana in zilele noastre"). Dincolo de detaliile privind numeroasele teorii, preziceri etc. despre Sfarsitul Lumii din toate perioadele istorice, cea mai importanta mi se pare concluzia care sintetizeaza cauzele adanci ale acestui fenomen: „Elementul aflat in joc in aceste sfarsituri ale lumii este raspunderea noastra in fata zeilor sau a naturii si pedeapsa suferita pentru sfidarea unei ordini care depaseste puterea noastra de intelegere". Si „Daca, inainte, Dumnezeu ii pedepsea pe oameni sau ii recompensa, azi nu mai e nevoie de zei, catastrofele cauzate de om sunt suficiente". Asadar, Sfarsitul Lumii isi are cauza in noi si nu in afara noastra. Finitudinea vietii umane, slabiciunea omului in fata fortelor coplesitoare ale naturii sau a diferitilor zei care le intruchipau, sentimentele de vinovatie in fata acelorasi zei pentru presupuse incalcari ale ordinii instituite de acestia etc. au creat solul fertil pentru aparitia si credinta in multele preziceri privind Sfarsitul Lumii. Confirmarea acestui fapt este data de varietatea teoriilor privind Sfarsitul Lumii in functie de timp si de loc.

Astfel, in diferite epoci si la popoare diferite Sfarsitul Lumii avea loc in moduri diferite. Elementele folosite de zei pentru a pune capat lumii erau cele cunoscute: apa, focul, fauna, flora etc. Dar nu toate in acelasi timp si in aceleasi locuri. Apa, de exemplu, este elementul primordial in toate Miturile Potopului de la „Epopeea lui Ghilgames" a sumerienilor pana la Potopul lui Noe din „Vechiul Testament". Dar acest element nu putea fi intalnit, de exemplu, in miturile despre Sfarsitul Lumii la egipteni sau in Africa, unde apa era putina si pretioasa; la greci si romani, insa, da, Platon insusi transmitand, peste secole, mitul scufundarii Atlantidei.

La africanii din zona arida, o furtuna de nisip trebuia sa puna capat lumii; la cei din padurile tropicale o planta agatatoare devoratoare inghitea si inabusea totul etc.

Focul a fost, de asemenea, un element preferat in asemenea mituri. Si pentru ca focul „se gaseste" peste tot, cam la toate popoarele vechi gasim mituri dupa care un foc universal va inghiti lumea. Ideea n-o gasim numai in religie, ci si in doctrinele unor filosofi greci din antichitate dupa care focul universal distruge lumea dar ciclul se reia, lumea reinvie, este iarasi inghitita de foc s.a.m.d.

Unii credeau – aztecii, de exemplu – ca soarele va disparea intr-o zi iar popoarele nordice se temeau de „iarna vesnica" si de intunericul asociat acesteia.

Religiile monoteiste aduc elemente noi in marea tema a Sfarsitului Lumii. Si pentru ca ele au adepti numerosi si spaimele legate de Sfarsitul Lumii cuprind un numar tot mai mare de oameni. Islamul sustine ca lumea va lua sfarsit prin invazii, incendii uriase sau furtuni de nisip. Dar exista si o zi a Judecatii numita si Ziua Invierii. Ideea nu este noua, ci a fost preluata de la profetii evrei si, mai ales, din crestinism. Acesta din urma vorbeste clar despre un Sfarsit al Lumii cu accent, insa, pe Judecata de Apoi; Lumii acesteia ii urmeaza o alta, vesnica. Dar nici crestinismul nu este chiar original; tema judecatii de apoi  o gasim in religia vechiului Egipt. Cel mai celebru text din crestinism privind Sfarsitul Lumii este Apocalipsa lui Ioan din Patmos. Textul este, insa, unul metaforic astfel incat fiecare intelege ce vrea, fapt dovedit cu prisosinta de-a lungul timpului. Cea mai rationala explicatie in legatura cu Apocalipsa si cu nenumaratele preziceri despre data „exacta" a Sfarsitului Lumii o da tot biserica crestina. Sigur ca Lumea va avea un Sfarsit dar nimeni nu stie ziua si ceasul. Mari au fost spaimele legate de unii ani „rotunzi" de la nasterea lui Hristos. Istoria ne-a transmis amanunte despre nebunia ce a cuprins o mare parte a lumii crestine in anul 1000; si in anul 2000 unii au tremurat de frica. Pacaleala este evidenta si putea s-o descopere orice om cat de cat cultivat: Iisus nu s-a nascut in anul 1 al erei noastre (crestine), ci cu cel putin 5-6 ani mai devreme. Eroarea apartine lui Dionisie Exiguus, cel care – din insarcinarea Papei – a „calculat" anul nasterii Mantuitorului fixandu-l la 754 a.u.c, adica de la intemeierea Romei. Eroarea a fost descoperita mai demult, este asumata de Biserica, dar corectarea nu s-a mai facut pentru a nu tulbura lumea.

Asemanatoare cu „profetiile" din Apocalipsa sunt si cele ale lui Michel de Nostredame – cunoscut ca Nostradamus – adica sunt atat de vagi incat fiecare intelege ce vrea.

Lumea moderna a adus spaime noi si noi teorii privind Sfarsitul Lumii. Zeii nu mai au niciun amestec si nici elementele primordiale. Lumea va sfarsi prin razboi nuclear, incalzire globala, catastrofa ecologica, ciocnirea cu un mare corp ceresc.

Iar in zilele urmatoare va sfarsi pentru ca asa spune un calendar mayas deja celebru. Nu merita sa ma mai ocup si de asemenea bazaconii mai ales ca s-a dovedit clar ca este vorba de un calendar al unor cicluri istorice si nicidecum al unui presupus Sfarsit al Lumii. Insisi urmasii de azi ai mayasilor neaga teza ca acest celebru si genial calendar al stramosilor lor ar prevedea un sfarsit al lumii la incheierea ciclului de 5 mii si ceva de ani care, in adevar, are loc maine, pe 21 dec. 2012, dupa calendarul crestin.

Discutia pe aceasta tema ar putea continua la nesfarsit. Dar oamenii rationali, care constituie marea majoritate, stiu foarte bine un lucru: lumea – in sensul mai ingust de lume a omului (societate) va sfarsi, desigur, candva pentru ca orice apare trebuie sa dispara. Dar nimeni nu poate sti cand anume iar daca ne gandim la marile teorii ale geologiei, astrofizicii, astronomiei etc. mai avem de asteptat macar cateva milioane de ani. In ce priveste cauzele umane (razboi nuclear etc.), acestea depind de noi.

Trebuie sa ma opresc aici pentru ca ma grabesc sa cumpar una alta sa nu ma prinda – doamne fereste ziua de maine nepregatit.  

Publicitate și alte recomandări video