Coplesita de drame la 16 ani

Ramasa orfana de patru ori, Cristina Dumbraveanu si-a vazut distrusa casa de inundatii. Din cei aproape 400 de lei, cat primeste lunar de la stat, suma cumuland alocatia si pensia de urmas, nici macar nu si-a permis sa se gandeasca sa-si repare locuinta.  

Soarta sa i-a fost potrivnica de la nastere, cand a fost abandonata de parinti intr-un centru de copii din Iasi. La cateva luni, o femeie cu suflet mare a infiat-o, iar Cristina a inceput sa invete ce inseamna dragostea de mama. La numai un anisor, cea care i-a redat speranta s-a stins brusc, rapusa de o boala necrutatoare. "Am ramas singura de doua ori chiar la startul in viata. Dupa moartea mamei am fost infiata de o sora a ei, care mi-a oferit tot ce-mi trebuia", povesteste Cristina indurerata. Si de aceasta data destinul i-a fost potrivnic. Noua mama a decedat cand copila inca nu implinise trei ani, iar cei care au incercat sa-i stearga lacrimile au fost bunicii.

"Bicul" si "bica", asa cum le spunea ea, s-au straduit sa nu-i lipseasca nimic pana anul trecut, cand soarta iarasi a pus-o la incercare. Mai intai s-a stins bunicul, iar apoi si bunica. "Am ramas singura pe lume. Zilele acestea se implineste un an de cand bica a plecat de langa mine", spune fata cu lacrimi in ochi, uitandu-se la un tablou de familie, scapat neatins de furia apelor. 

Pat improvizat intr-o camera maturata de ape

La sfarsitul lunii iunie, a venit un alt necaz. Casa lasata de bunici a fost inundata, apa care a ajuns pana la tocurile geamurilor luandu-i aproape tot. Cristina s-a salvat in ultima clipa. "Noroc ca m-au anuntat vecinii. Mi-am luat un hanorac si buletinul. Am reusit sa ajung la o prietena, unde am locuit pana cand apele s-au retras, iar alte cateva zile la o verisoara a mamei, cea care acum ma incurajeaza si imi da putere. Bine ca nu s-a demolat pana acum. Este facuta din caramida si a rezistat", povesteste Cristina. A trait in aceste doua luni din ajutoare. Intr-o camera in care podeaua a rezistat apelor si-a incropit un culcus. Sacii de ciment si nisipul rasturnat in fata casei nu au bucurat-o foarte mult pentru ca singura nu ar fi putut niciodata sa suporte cheltuielile reparatiilor. "Nici nu stiu ce trebuie facut", spune Cristina.

Fata se straduieste sa-si duca viata mai departe, dorind sa se mentina printre elevii buni ai Colegiului "Ghica", unde invata in clasa a X-a.

Sprijin de la Habitat si UNICEF

Auzind povestea ei, voluntarii de la "Habitat for Humanity" si UNICEF s-au oferit s-o ajute. "De cateva zile am trecut la treaba. Casa ei a fost prinsa in cele 50 care vor fi renovate cu sprijinul fundatiei noastre. Acest copil are intr-adevar nevoie de ajutor", a declarat Mihai Grigorean, managerul proiectului de reconstructie a Dorohoiului din partea Fundatiei Habitat. Ieri in ajutorul fetei au sarit si colegii de clasa care impreuna cu dirigintele au venit sa dea o mana de ajutor. Ei spun ca vor munci cot la cot cu voluntarii pana cand colega lor va avea un acoperis normal deasupra capului. Cristina a ramas ieri cu zambetul pe buze si speranta ca destinul ii va oferi o farama de fericire.

Sursa: Monitorul de Botosani