A luptat 12 ore pentru viata unui om

Coordoneaza una din cele mai importante sectii a Spitalului Municipal de Urgenta Roman, cea de Antestezie si Terapie Intensiva (ATI), dar la locul de munca nu o deosebesti dintre ceilalti angajati. Medicul Nicoleta Popescu a facut o pasiune pentru medicina inca din clasa a sasea, cind a fost operata din cauza unei apendicite. De atunci si-a mai dorit sa practie si alte meserii, a vrut la Conservator, dar, pina la urma, prima decizie a ramas si ultima.

Primul si singurul loc de munca a fost la Spitalul Roman. "Am ales sa profesez aici pentru ca era acasa. Noi cred ca sintem o familie mai speciala. Si fratele meu, inginer, s-a intors acasa dupa mai multi ani petrecuti printre straini. Parintii mei au o casa intr-o zona mai retrasa din oras si locuim acolo cu totii, ca o familie adevarata, in universul nostru", spune zimbind Nicoleta Popescu.

Este multumita de locul de munca, desi sensibilitatea care o caracterizeaza a iesit la iveala de multe ori. Cind vorbeste despre cazurile pe care le-a avut, tonalitatea vocii se schimba. "Tin minte ca, in urma cu citiva ani, una dintre cele mai bune prietene ale mele din Iasi a avut un accident urit. Era insarcinata in luna a sasea, dar copilul nu a supravietuit. Stiu ca am venit de acasa, a fost un moment foarte greu, deoarece eram implicata emotional. Un alt caz care m-a impresionat a fost in 2009, de Craciun. Era vorba de o femeie, victima a unui accident rutier. Am intrat dimineata in sala, iar la scurt timp au ajuns la spital sotul si alti membri ai familiei. Am luptat pentru viata femeii cam 11 – 12 ore, dar in zadar. La un moment dat aveam un sentiment de neputinta totala, nu aveam ce sa-i mai facem ca sa mai existe o speranta", povesteste Nicoleta Popescu.

Despre inceputurile carierei isi aminteste cu zimbetul pe buze, chiar daca nu a fost ocolita de greutati: "In anul 2000 eram in primul an de rezidentiat, iar o jumatate de an am lucrat fara sa fiu platita din cauza ca Ministerul Sanatatii uitase sa bugeteze rezidentii, iar fara fila de buget nu puteam fi platiti. Mi-amintesc ca atunci am facut greva, am iesit in strada impreuna cu alti colegi".

Mai mult decit alte profesii, medicina cere sacrificii. Iar primul sacrifiu este cel al vietii personale. Isi cauta relaxarea in activitati simple, care sa o desprinda de stresul din sectie. "Primul deces l-am visat mult timp, nu puteam sa ma desprind de ceea ce se intimplase. Acum calatoresc mult, ascult muzica, cint la pian… Trebuie sa fiu cu un tonus bun pentru pacientii care ma asteapta".

De curind, sefa sectiei ATI a devenit doamna Popescu, iar acum se gindeste la copii. Ar vrea un baiat si o fata, daca profesia nu o va acapara in totalitate, asa cum se intimpla cu alti colegi ai ei.

Sursa: Ziarul de Roman