Manuel Costescu (FOTO), secretar de stat la Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat, crede că industria IT stă la baza dezvoltării viitoare a Iaşului. Fost director executiv al subsidiarei londoneze a băncii americane JP Morgan, unde s-a ocupat de relaţiile băncii cu instituţiile europene din sectorul public, Costescu a acordat un amplu interviu ziarului nostru. Şcolit în străinătate, acesta spune că pentru a atrage investiţii străine, universităţile din Iaşi trebuie să realizeze cât mai multe parteneriate cu mediul de afaceri, de pe urma cărora vor beneficia în viitor ambele părţi. Costescu are un master în administrarea afacerilor de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi un master în dezvoltare internaţională de la Harvard. La finele săptămânii trecute, Costescu a fost invitatul special al unei dezbateri privind pârghiile necesare dezvoltării sectorului IT, eveniment organizat la Camera de Comerţ şi Industrie din Iaşi.

 

„Fiecare poveste atrage un anumit tip de investitor”

Manuel Costescu (MC): Mi-am dat seama că vreau să lucrez pentru România. Era un moment cheie să vin şi să mă implic în administraţie. Mulţi s-ar întoarce, dar nu pot pentru că nu există o masă critică. În momentul în care premierul Dacian Cioloş a fost desemnat s-a creat acea masă critică. El, de bine, de rău a trebuit să creeze un cabinet şi, dintr-odată, 100-150 de specialişti cu un background similar cu al meu au revenit în ţară. Nu este vorba însă doar de background, ci şi de ideologie. O ideologie care pune individul în centrul acţiunii, care consideră cu adevărat România o ţară europeană, un stat în care milioanele de români care îşi fac treaba merită o mai bună administraţie.

 

MC: Fiecare regiune din România trebuie să se promoveze în aşa fel încât să atragă investitori străini. Fiecare poveste atrage un anumit tip de investitor. Spre exemplu, la Iaşi am descoperit numeroase puncte forte care pot fi folosite pentru a atrage investitori. În general, principiul de bază este următorul: investiţiile trebuie să se ducă acolo unde vor investitorii. Responsabilitatea noastră este să îi informăm cât mai bine. Trebuie cât mai bine pusă în valoare forţa de muncă calificată din Iaşi. Am discutat cu mai mulţi reprezentanţi din mediul universitar ieşean şi mi-au spus că din urmă vin foarte mulţi studenţi dedicaţi care se pregătesc să intre în viitorul apropiat pe piaţa de IT. Mai mult decât atât, din discuţiile purtate cu decanii facultăţilor tehnice din Iaşi am aflat că se organizează periodic diferite evenimente educaţionale în parteneriat cu firme locale de profil, iar unele campanii au fost „exportate” şi la Cluj. Aşadar, consider că aceste evenimente pe care universităţile le organizează în parteneriat cu mediul de afaceri crează baza unui ecosistem care va atrage ulterior şi investiţii.

 

MC: În prezent sunt investitori mari şi la Iaşi. Există, spre exemplu, Delphi sau Amazon. Pe de altă parte, am înţeles că tot mai multe firme de servicii doresc să se dezvolte în judeţul Iaşi. Bineînţeles că sunt anumite considerente care dezavantajează Iaşul în atragerea investitorilor străini faţă de anumite oraşe, precum Arad sau Oradea, care sunt conectate la autostrada ungară. Pentru investitorii care trebuie să transporte componente grele va fi un cost suplimentar dacă le vor produce la Iaşi, bineînţeles. Totuşi, sunt alte industrii, precum IT sau Outsoucing, care nu au acest dezavantaj. Am fost plăcut surprins să văd la Iaşi oameni care gândesc exact la fel. Pentru dezvoltarea Iaşului, ca să-l citez pe domnul Dan Zaharia (senior leasing consultant la Extind Management – n.red.), „trebuie să cântăm cu toţii aceeaşi operă!”. În momentul în care vor fi mai multe zboruri disponibile din Iaşi, iar universităţile vor produce un număr de studenţi necesar să reîmprospăteze ecosistemul de IT, şi investiţiile străine vor creşte.

 

MC: Cred că actualul prim ministru are deja nişte priorităţi bine conturate. Trebuie însă bine înţeles la momentul actual diferenţa dintre ce se poate face şi ce s-ar dori să se facă. Sunt cu totul de acord că trebuie construită o autostradă care să lege Transilvania de Moldova. De o astfel de infrastructură ar putea să beneficieze în primul rând Moldova, dar şi Transilvania la rândul ei. În momentul în care Ardealul ar avea acces la forţa de muncă din Moldova ar putea să existe un flux continuu de oameni. Acum în Ardeal sunt oraşe cu rata şomajului de 2%. Deja le merge atât de bine încât trebuie să caute forţă de muncă. E o problemă pe care vrei să o ai! Ce cred că se poate face şi unde chiar merită depus efort este implementarea principiului „money follows knowledge”. Iaşul se descurcă foarte bine din acest punct de vedere. Calitatea cea mai mare a Iaşului sunt „creierele”. Trebuie să încurajăm universităţile din Iaşi să meargă la festivalurile şi congresele internaţionale. Acolo se pot crea legături puternice cu universităţi mari, iar profesorii de aici să meargă să predea în străinătate şi viceversa.

 

MC: Master Planul de Transport, care a fost semnat de către Uniunea Europeană, acum este iarăşi dezbătut în Parlamentul de la Bucureşti. Din punctul meu de vedere, mi se pare o jignire pentru România. Cum să mai schimbi după ce s-a semnat? Cum să dai investitorilor străini siguranţa că tu ca Parlament eşti un partener în care trebuie să aibă încredere? Mi se pare strigător la cer! Înseamnă că aceşti oameni nu înţeleg principiile de bază ale contractării! Trebuie pe mai departe ca Executivul să îşi asume responsabilitatea de a rezolva punctual problemele pe parcursul acestor luni, până la expirarea mandatului. Finanţele nu sunt cea mai mare problemă din punctul meu de vedere când vine vorba de lucrări de infrastructură. Consider că avem de a face cu o problemă mai mult administrativă. Trebuie asigurată continuitate astfel încât persoanele care sunt responsabile pentru construcţia autostrăzilor să fie pe acelaşi post şi în următorii, să zicem, 15 ani. Aceştia trebuie să înţeleagă cine sunt cei care semnează contractele, ce presupun acestea, cum pot fi implementate, cum trebuie interacţionat cu constructorii. Legile se mai schimbă cu timpul, dar trebuie o structură care să poată să controleze „end to end”, de la semnarea contractului până la prima maşină care circulă pe autostradă.

 

MC: Este greu de dat un răspuns concret, dar automat infrastructura este un factor de creştere economică foarte puternic, mai ales în regiuni cu creştere economică relativ joasă. O autostradă construită oriunde în România ajută enorm la fluidizarea traficului şi atrage dintr-odată o clasă de investitori care trebuie să transporte bunuri peste Carpaţi. Pe lângă autostradă mai trebuie şi o infrastructură regională care să permită oamenilor din vecinătatea centrelor urbane să ajungă mai repede la destinaţie, să permită o descreştere cumva a decalajului existent în prezent între urban şi rural.

                                                                     

MC: Domeniul IT este, din punctul meu de vedere, pe locul întâi. Pe urmă industria de maşini şi cea aerospaţială. De asemenea, industria procesării deşeurilor, bioenergia, care nu au nevoie în mod deosebit de infrastructură rutieră pot contribui la dezvoltarea judeţului. Agricultura şi industriile creative trebuie luate şi ele în calcul.

 

MC: Ambele. Companiile mari, precum Amazon, Continental, Ness ori Centric, sunt esenţiale deoarece produc acea disciplină a muncii de care este atâta nevoie în firmele de antreprenoriat. Pe plan naţional, companiile care fac outsourcing sau nearsourcing sunt încă preponderente. Sunt firme mari care angajează foarte mulţi oameni. Valoarea pe care o adaugă acestea este capitalul uman. Nu trebuie uitat faptul că acestea plătesc taxe însemnate statului. Orice pensionar ar trebui să se bucure, spre exemplu, că există Oracle în România.

 

MC: Nu este un experiment ok! Oamenii care au contractat împrumuturi şi-au asumat un risc. Cumva trebuie şi să trăieşti cu riscurile pe care ţi le asumi. În acelaşi timp, înţeleg că băncile nu au informat îndeajuns clienţii care au accesat credite. Aşadar, trebuia găsită o soluţie echitabilă între sectorul bancar şi persoanele care au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti ratele. Totuşi, retroactivitatea este ceva care contravine oricăror norme. Legea, aşa cum a fost ea dată, consider nu a fost gândită îndeajuns.