Arta ca dar

Curatoarea Dora Hegyi a declarat, inca de la deschidere, ca Bienala "Periferic" are trei mari coordonate: arta ca sistem economic alternativ, relatia de schimb intre arta si public si contextul local al Iasului care imprima un tip de practica sociala. Un accent special s-a pus pe caracterul public si performativ al operelor si proiectelor care construiesc a opta editie "Periferic". O bienala care se inscrie intr-un proces continuu de mediere si educatie.

Cele opt locatii asezate de la nord la sud pe axul principal al Iasului au generat o harta alternativa a unui oras in care arta contemporana in intelesul ei actual e o inventie a unui grup de oameni strinsi in Asociatia Vector. Conceptul din acest an al bienalei a promovat fie lucrari care cer interactiunea si transferul publicului, fie lucrari construite special pentru Iasi, fie lucrari care mediaza intelegerea artei, dar si a politicului si economicului pentru un public comun. Exact cum si-au propus directorul Matei Bejenaru si curatoarea Dora Hegyi, Bienala "Periferic" ramine fidela unui tip de arta sociala si comunitara, arta care elimina orice granita intre public si artist, dar care are nevoie de o interfata (discurs de mediere) pentru a deveni accesibila lumii.

Strategiile darului

Exista citeva strategii pe care bienala le-a folosit pentru a-si apropia si apropria un context mai degraba regresiv-conservator (cum e cel cultural iesean) in directia unui discurs progresist, in care referintele la socialism si cultura stingii sint active. Prima dintre strategii este minimalismul salilor in care se expun lucrarile. Daca galeria de arta a secolului nostru e cubul alb in care plasam zone de intelegere, "Periferic 8" a propus cubul negru. Acest cub, noua sala studio a Teatrului National "Vasile Alecsandri", a devenit un spatiu curatorial atipic, dar si unificator: un cub construit pentru arta performativa a mediat arta vizuala. Prima lucrare cu care s-a deschis bienala a fost performance-ul Geopoetics 15 propus de artistul ruso-berlinez Yuri Leiderman: doua femei in costume populare rusesti tocau varza cu portretul lui Jules Verne in spatele lor. Nimic mai potrivit pentru contextul local in care modernitatea rational-tehnicista s-a implantat peste un mediu traditionalisto-liric, cu influente slave. In oglinda am putea plasa proiectul lui Guillaume Desanges care a condus un workshop experimental de o saptamina cu copii din Iasi, reinscenind performance-uri celebre din istoria artei contemporane occidentale. Radicalitatea unui gen de arta s-a intilnit cu "inocenta" infantilor. Socul e destul de mare cind observi portretul lui Joseph Beuys realizat de un copil de opt ani. De altfel, umbra lui Beuys, care a propus o agenda radicala in anii ’60-’80 in arta mondiala, pluteste deasupra bienalei, asa cum stafia din Manifestul Partidului Comunist plutea deasupra Europei. Tot in cubul negru se gaseste o serie de documentatii video si video-art care investigheaza relatia actuala dintre Romania si Moldova. Colaborarea dintre KSAK:K (Chisinau) si Asociatia Vector nu a avut ca scop gasirea unui raspuns definitiv, politic, ci a punctelor comune, dar si a diferentelor socio-culturale care apar intre cele doua tari. Doua dintre filmele prezente, Shopping de Veaceslav Druta si …and the Moldovian one… de Aurelia Mihai, sint analize alte actului de transhumanta, in varianta urban-comerciala, dar si in cea traditionala. Prezenta granitei intre cele doua state reconfigureaza identitatile sociale ale unor indivizi care au mitologii etnice comune.

Interventie urbana

In fata universitatii a fost plasat un Info Point, o sculptura sociala temporara realizata de arhitectul german Markus Bader, arhitect care pe perioada bienalei sustine si un workshop pentru studentii la arhitectura denumit urbicles iasi. Info Point-ul este un spatiu gindit cu multiple functii. In interior, in fiecare zi se proiecteaza filmul artistei suedeze Johanna Billing, Magical World (artista care la Casa Studentilor propune si un atelier de coregrafie live numit I’m Lost without Your Rhythm), dar si un program de video-art de o ora (curator: Catalin Gheorghe) S-video IN/S-video OUT. Made in Iasi. Contextul propus de curator penduleaza intre intimitate si socialitate, aducind intr-o desfasurare coerenta cele mai bune filme din perioada 2005-2008, realizate de ceea ce se poate numi deja scoala de video-art made in Iasi. Andrea Hajtajer, Florin Bobu, Bogdan Teodorescu, Dan Acostioaei sint citiva dintre artistii care, cu ironie, codeaza si decodeaza cu instrumente minimaliste (o singura camera video, de exemplu) o lume asumata a ex-centricului, limitei si perifericului. MINIpoint-ul e zona din jurul balconului social imaginat de Markus Bader, in care socializarea prin arta e singura moneda de schimb. In fiecare zi, oricine poate aduce carti la schimb, poate crea propriul poster "Periferic 8" si poate urmari concerte de muzica electronica si proiectii dedicate. Sculptura sociala functioneaza si noaptea, cind copiii din zona o escaladeaza si performeaza concerte ad-hoc conforme culturii pop locale (manele sau copii infidele ale show-urilor tv).

"Libertatea celui care gindeste diferit"

Spatiul cel mai vizitat, in care au loc si cele mai multe ateliere de mediere si discutii deschise, este Sala de sport a Universitatii de Arte "George Enescu", unde, de la intrare, te intimpina lucrarea artistilor romani Mona Vatamanu si Florin Tudor: un banner rosu imprimat cu TRAIASCA SI INFLOREASCA CAPITALISMUL! Tot ei au denumit simbolic Info Point-ul Piata Rosa Luxemburg, distribuind stickere cu citate din teoreticiana marxista: "Libertatea este intotdeauna, si in mod exclusiv, libertatea celui care gindeste diferit".

Doua sculpturi sociale conecteaza spatiile. Dora Garcia, la Casa Pogor, a propus Common Ideologies, o sculptura din carti traduse in limba romana. Cartile propuse de artista sint cele care au influentat generatia sa in Spania, dar si in Romania, acel background literar care face posibile intelegerea si dialogul intre indivizi diferiti. La Sala de sport, lucrarea Para un Hombre en Uniforme, o sculptura din acadele rosii, albe si albastre (care pot fi mincate de oricine trece pe acolo), il ofera pe Felix Gonzalez-Torres unui public care intervine si materializeaza opera de arta prin gestul si prezenta sa. Doua carti de artist aduc doi artisti de origine romana fata in fata: Stefan Constantinescu, cu Epoca de aur pentru copii, si Daniel Knorr, cu Artist Book. Tot la Sala de sport exista o selectie din cei mai interesanti artisti ex-iugoslavi: Mladen Stilinovic, care a construit o opera in-situ (o groapa in care nu poate cobori nimeni) si care ironizeaza poncifele artei contemporane (I’m selling Marcel Duchamp, An Artist Who Cannot Speak English Is No Artist etc.); Rasa Todosijevic, care din 1975 a chestionat rolul economic al artei intr-o declaratie (Edinburgh statement, 1975) cu rol de harta explicativa a relatiilor complexe dintre arta, producatorii de materiale, public, critici, curatori, organizatori, experti etc.

In acest spatiu se desfasoara in fiecare zi ateliere de mediere creativa (coordonate de Cristian Nae si Catalin Gheorghe) si conferinte (unele dintre ele tinute pe Skype, cum a fost cea a Centrului pentru Comunicare si Context Kiev) care dau dimensiunea educativa a intregii bienale. De la video-uri realizate de liceeni la o biblioteca mobila, trecind prin interventia americanilor din Institute of Wishful Thinking (care au indeplinit diferite dorinte ale organizatorilor, de la parole pentru baze de date pina la un picnic realizat chiar in spatiul expozitional), Sala de sport devine punctul de documentare si interactiune intre o arta care se daruie si un public care se reinventeaza.

KUNST egal KAPITAL

Probabil, instalatia pornind de la ideea lui Beuys ca arta e singurul capital real al unei lumi speculative explica cel mai bine conceptul intregii bienale. Stampila cu scrisul lui Beuys poate fi aplicata pe orice bancnota inversind astfel semnul economic. Arta da valoare reala unor hirtii cu valoare virtuala, un act de limbaj care construieste social o realitate mult mai accesibila si mai usor controlabila. Spatiul de lounge din Sala de sport propune un timp al reconsiderarii, un timp in care istoria, ideologia, geografia sociala si arta colaboreaza pentru a asuma critic realitatea Estului. "Periferic 8" si-a atins scopurile: arta daruieste orasului iesirea din provincialism, daruieste publicului instrumente critice (accentul pus pe activism e major) cu care sa sondeze apele tulburi ale societatii estice si daruieste chiar artei o migrare din institutii si piata in spatiul public comun. Daca fiecare individ este un artist, atunci fiecare act social colectiv devine arta, iar acest raport individual-colectiv e posibil doar intr-un cadru meta-utopic. Pe care echipa "Periferic 8" l-a construit atent si consistent, ca un proces al carui rezultat se va vedea intr-un viitor apropiat.

Bienala "Periferic 8"

Iasi, 3-18 octombrie

Locatii in Iasi: Cubul TN "Vasile Alecsandri", Sala de sport a Universitatii de Arte "George Enescu", Casa Studentilor, Casa Pogor, Info Point, Facultatea de Arhitectura, Departamentul Foto-Video al Universitatii de Arte "George Enescu".

Curator: Dora Hegyi

Asistent curator: Zsuzsa Laszlo

Director: Matei Bejenaru

Mediere: Catalin Gheorghe, Cristian Nae, Ana-Maria Iftimi, Oana Nicuta, Alexandru Bounegru, Dan Acostioaei

www.periferic.org