Ce putem invata de la bloggeri (si din asa-zisul lor razboi cu jurnalistii)

Despre Mircea Badea vs Zoso se vorbea frecvent si aproape la fel de firesc precum intrebarile-cliseu "cine cistiga daca Superman se bate cu Batman?".

Dar oare ce ar avea de invatat un jurnalist, cu zeci de ani de experienta in spate sau nu, de la cei pe care singur ii defineste drept niste pusti care isi trimit bezele sub forma de emoticonuri, au cite un profil pentru fiecare retea sociala imaginabila, amesteca insemnari despre castravetii murati de la cina cu analize politice sau stiri din lumea IT-ului?

Ar fi citeva

Comentariile. E adevarat, de multe ori sint frustrate, violente, vulgare, irationale, aberante, sfidatoare, mincinoase, jignitoare. Motive numai bune sa nu le iei in seama. Si totusi, pentru bloggeri, sectiunea de comentarii nu ramine doar o functionalitate de decor a unei platforme, cit una prin care isi gestioneaza relatia cu cititorii. Cind aleg sa raspunda comentariilor in loc sa le ignore, creeaza un dialog si genereaza un mediu favorabil discutiilor constructive. Cititorii se pot transforma, din simpli aplaudaci sau huligani de serviciu, in persoane care pot valida, completa sau contesta o informatie. Si de aici inca un lucru pe care jurnalistii il pot invata de la bloggeri.

Am gresit. De cite ori v-a sarit in ochi o erata cind rasfoiati un ziar? Rar – pentru ca eratele, in cazul fericit in care exista, sint impinse spre colturile cel mai putin vizibile. De cite ori ati vazut cuvinte, fraze sau paragrafe taiate dintr-o insemnare din blog si inlocuite cu informatia corecta, alaturi de multumiri persoanei (de obicei, unul din comentatorii mai sus ignorati) care a atras atentia asupra greselii? Frecvent. Bloggerii au inteles mai devreme ca o greseala recunoscuta in mod deschis si corectata cit mai rapid poate dauna mult mai putin reputatiei si integritatii cucerite decit o greseala semnalata si lasata necorectata cu aroganta celui care stie mai bine.

Linkuri. Inchipuiti-va, pentru citeva secunde, ca un articol din "Gandul" despre o informatie aparuta initial in "Evenimentul Zilei" ar putea contine un link spre articolul original din ziarul concurent. Absurd, bineinteles. Dar nu si in blogosfera, unde linkurile spre asa-numita concurenta sint o obisnuinta generatoare de trafic pentru ambele parti, sursa postarii la care se face referire este o lege, referintele spre insemnari ale altor bloggeri sint frecvente.

Informatia ca o conversatie. "Jurnalistii trebuie sa inteleaga ca stirea incepe de-abia dupa ce este publicata", scria Jeff Jarvis, pe unul dintre cele mai influente bloguri din domeniul mass media, "Buzz Machine". Bloggerii au inteles deja, iar Wikipedia a inteles-o cel mai bine: intotdeauna printre cititori vor exista persoane care cunosc subiectul sau poate o parte a subiectului mai bine decit jurnalistul. De ce sa nu-i oferi posibilitatea sa completeze informatia cu elemente noi, sa aduca in discutie alte perspective, sa aprofundeze un element de importanta secundara in articolul original? Bloggerii integreaza in texte sugestii din comentariile insemnarii. Site-uri precum NewAssignment.net isi bazeaza investigatiile pe cunostintele cititorilor. In mediul online, se vorbeste despre "jurnalismul cu sursa deschisa", cel in care subiectul este doar anuntat de jurnalist, informatiile venind din partea cititorilor. Cititorilor de ziar nu le ramine decit sa elaboreze scrisori pe adresa redactiei.

Ecuatia este valabila si invers, bineinteles: regulile jurnalistice ar trebui insusite si de bloggerii care au rolul de mediatori ai informatiei. Structurarea mai clara a informatiilor, verificarea surselor, decenta si respectul fata de public, aderarea la o deontologie jurnalistica sint reguli respectate in jurnalism nu de dragul dogmei, ci dupa experienta sutelor de ani de practica a meseriei si a adaptarii la public.

Dupa toate semnele, acesta este inca unul din acele momente in care mass media trebuie sa se adapteze publicului. Ziarelor si posturilor de televiziune li se pregateste o audienta obisnuita care, de la 10 sau 12 ani, sint membri ai diferitelor comunitati virtuale, creeaza continut pe blogul propriu, evita orice mijloc de comunicare in masa in favoarea informatiilor primite prin jocuri, retele sociale si multimedia. Informatiile despre cum a fost petrecerea de aseara a colegilor se vor lupta pentru atentia cititorului cu un un articol despre criza politica din Irak sau cu un filmulet amuzant cu un hamster. Pentru cei care cresc acum fara ziare, jurnalistii mai au de invatat cite ceva.