Copilarie in haine vintage

Singurele care-mi plac sint citeva fotografii facute inainte de a implini un an, cind nu stiam "sa pozez" si nu-mi pasa cine ma priveste – imbufnata, gata de plins, fericita ca izbutesc sa fac primii pasi sau chinuindu-ma sa minuiesc o lingurita intr-un bol cu flori pictate.

Daca as mai avea virsta de care mi-e atit de dor insa, as sta cuminte-cumintica sa ma fotografieze Loretta Lux. Pentru ca as sti ca nu sint eu obiectul obsesiei, ca ma va decupa atent si ma va transforma intr-un fel de Alice din Tara Minunilor, poftind la un borcan cu dulceata de portocale.

Lucrarile Lorettei Lux sint, de fapt, "portrete imaginare care ilustreaza ideea Copilarie. Copilaria a fost deseori idealizata drept Gradina pierduta a Raiului in care nu ne mai putem nicicind intoarce. Sintem vesnic exclusi din aceasta lumea a nepasarii, a inocentei. Dar tarimul imaginar nu este altceva decit o proiectie a ideilor si preocuparilor adulte in imagine, o expresie a propriilor noastre doruri. Fotografiind copiii singuri, desprinsi de orice context social, le permit sa existe independent… Explorez, astfel, legatura indisolubila dintre sine si lume", povestea Loretta intr-un interviu pentru "Pluk".

Modelele ei nu par sa aiba virsta si nici nu traiesc in universuri cunoscute. De o frumusete nepaminteana, cu bucle angelice sau codite strins impletite, cu picioarele goale sau pantofi de lac, tac, privesc, imprastie bile colorate pe o podea de lemn, viseaza, se incrunta, deseneaza, asteapta sau isi poarta la piept ursuletul de plus. Uneori copilarie, alteori maturitate deformata, stranie, cumva erotica. Sentimente in Photoshop. Aer de tablou.

Subiectii ei sint, toti, copii ai prietenilor

"Am studiat pictura. Inca mi-e draga, dar mi-am dat seama ca aspectele ei strict «fizice» nu mi se potrivesc. Nu-mi place sa lucrez in acest mediu… dezordonat. Prefer sa lucrez «curat», cu un computer", marturiseste artista. De altfel, pictura continua sa o influenteze prin operele unor Agnolo Bronzino, Diego Velazquez, Francisco de Goya sau Philipp Otto Runge.

Stie cum va arata o lucrare inainte chiar sa inceapa. Prefera sa detina permanent controlul, are reguli stricte de la care nu se abate. Subiectii ei sint, toti, copii ai prietenilor, au intre 2 si 9 ani, iar Loretta ii imbraca in haine vintage din anii ’70. Pe unele le scoate chiar din dulapuri, acolo unde stau puse la pastrare de pe vremea copilariei ei. "Nu le dau niciodata voie sa-si poarte propriile haine", spune ea. Tocmai pentru ca ei nu sint ei. "Ii poti, fireste, recunoaste, dar nu este infatisarea lor… ii folosesc ca metafore ale inocentei si paradisului pierdut."

Lucrarea ei preferata este The Waiting Girl. "O fotografie despre timp si eternitate. Fetita si pisica ei sint incremenite in timp. Pentru mine, ele stau pe canapea ca si cum ar astepta vesnicia. Modelul se numeste Dorothea si este fiica unor prieteni. Am lucrat cu ea de nenumarate ori, inca de cind avea numai doi ani. Are un soi de aer aristocratic de genul celui pe care il gasesti in tablourile lui Velazquez."

O fetita pe o canapea, asteptind un timp care a trecut demult. Si care nu se mai intoarce niciodata.

* "Fotografiile Lorettei Lux sint stranii. La prima vedere, le-ai putea confunda cu niste tablouri. Modelele au pielea de alabastru, trupuri de portelan, o cautatura patrunzatoare, fragilitate si aura unei straluciri eterice. Ele exprima secretul si vraja lumii de copil." – Sharifa Jamaldin

Loretta Lux

Loretta Lux (n. 1969) s-a nascut in Dresda, in Germania. In prezent, locuieste si lucreaza in Monaco. A absolvit Academia de Arte Vizuale din Munchen si a expus prima data la Galeria Yossi Milo din New York, in 2004. In 2005, a primit Premiul Infinity din partea Centrului International de Fotografie. A avut expozitii solo la Fotomuseum Den Haag (Olanda) si la editia a VI-a a Bienalei de Fotografie de la Moscova. Lucrarile ei au fost incluse in expozitii colective la Guggenheim Museum, San Francisco Museum of Modern Art, Los Angeles Museum of Contemporary Art, Los Angeles County Museum of Art, Art Institute of Chicago, Israel Museum (Ierusalim), Reina Sofia (Madrid) si Musee de l’Elysee (Lausanne)