„Eu nu cunosc un Manolescu-Mesia, ci un om normal, al indoielii”

"Cafeneaua Critica" in aceasta noua editie s-a deschis cu o zi inainte de Tirgul de Carte Gaudeamus, respectiv cu doua zile inainte de lansarea oficiala. Nici macar cei doi invitati – Costi Rogozanu si Gabriel Dimisianu – nu au avut la dispozitie mai mult de citeva ore pentru rasfoirea Istoriei. In ciuda observatiei facute de Costi Rogozanu in deschiderea serii – Istoria lui Manolescu "este cel mai mare generator de birfa literara", despre ea se tot vorbeste de ani buni -, in sala a fost destul de putina lume si, mai ales, putina presa. Lucru care nu s-a repetat la Gaudeamus, unde Manolescu a fost in permanenta asaltat de hoardele de admiratori, cititori, colectionari de autografe, doritori de interviuri.

"Imi face bine ca o carte atit de serioasa poate stirni discutii de cafenea", mai spunea Rogozanu cu doua zile inainte de lansarea din tirg. Discutiile de cafenea ca discutiile de cafenea. Dar la lansarea de la Gaudeamus erau sute de oameni, multi (neziaristi) filmau cu telefoanele mobile, fotografiau, inregistrau. Apoi i-am vazut bulucindu-se la standul Editurii Paralela 45 sa-si procure misterioasa si destul de scumpa carte. Cum probabil va fi ultima aparitie de genul acesta si in conditiile acestea – cu un autor credibil, la o editura semnificativa, acoperind tot (zice Manolescu) sau aproape tot din literatura romana a tuturor timpurilor – i-as sfatui pe oameni sa-si pastreze inregistrarile si sa le adauge colectiei.

"Un Manolescu deosebit de ludic. Cu cit ne apropiem de contemporani, cu atit gasim chestii pe care ne-ar fi imposibil sa le gasim in lucrarile lui Manolescu din tinerete sau de maturitate", observa Rogozanu in cadrul "Cafenelei Critice" de la TSC. "Fara ludic, ar fi o caramida si atit", admite Manolescu. "E foarte greu sa scrii despre scriitori. Daca nu-i lauzi, de ce nu i-ai laudat? Daca ii lauzi, de ce i-ai laudat si pe altii la fel? Am recitit literatura romana de la un capat la altul, cu seriozitate, dar mai ales cu bucurie. Un critic literar care nu citeste cu bucurie, mai bine sa n-o mai faca", este de parere autorul, adaugind ca nu si-a dorit "ca aceasta carte sa fie contestabila sau incontestabila. Mi-am dorit sa scriu exact ce cred. Din fericire, multe vor fi contestabile, pentru ca altfel am spune: «Va duceti acasa, asta este Biblia, o invatati si o spuneti pe de rost». Nu este o biblie, este o carte. Nu mi-am dorit sa spun lucruri definitive, o editie a II-a va arata, posibil, altfel". Ceea ce spune Costi Rogozanu in continuare are legatura cu dorinta lui Manolescu: "Ii doresc ca aceasta carte sa nu fie litera de lege, sa ramina vie, sa nu aiba destinul Istoriei lui Calinescu, care a devenit un blestem didactic. Eu nu cunosc un Manolescu-Mesia, ci un om normal, al indoielii".

"Nu am vrut sa judec pe nimeni"

In "Cafeneaua Critica" s-a discutat si despre doua articole, care, probabil, vor prilejui discutii: Camil Petrescu, care a fost un scriitor important, dar "fara pic de talent", si Constantin Noica, caruia Manolescu nu se arata dispus sa-i accepte compromisurile ideologice. "Nu am vrut sa judec pe nimeni. Nici macar pe Ion Caraion, cazul cel mai ticalos de scriitor care a colaborat cu Securitatea. Ce a fost inainte de 1962 nu stiu si nu vreau sa stiu, cind puteai intra la inchisoare pentru ca nu-ti placea stilul lui Zaharia Stancu, de exemplu, asa cum a patit Florin Pavlovici, autorul unei extraordinare carti, Tortura pe intelesul tuturor, care a facut inchisoare sase ani pentru ca a spus ca nu-i place stilul prozei lui Zaharia Stancu. Dar Noica, cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut, nu avea nici un motiv sa sustina in mod obiectiv cauza regimului comunist, ceausist, protocronist, nationalist de extrema dreapta din anii ’70. Partidul Comunist s-a sprijinit ca de un stilp pe Noica. Era o mare personalitate, independenta, un filosof, un om inteligent, unul dintre putinii care publicau si care faceau jocurile regimului. De ce? Nu stiu. Pentru asta nu pot sa-l judec, nici sa-l absolv. Pur si simplu, constat. E trist, dar din pacate si adevarat".

Vorbe la cafenea

Nicolae Manolescu

» "Sigur ca multe pot stirni discutii, sigur ca exista si birfe. Este o aura in jurul oricarei carti. E foarte normal. Am destula experienta ca sa pot spune ca scriitorii romani nu sint niciodata multumiti de opinia critica."

» "De ce Emilia nu are nici un cuvint? Daca ar fi avut talent, Camil Petrescu i-ar fi dat cuvintul si ei. Nu a fost in stare. Nu stia ce sa-i puna in gura. Am vrut cindva sa fac o farsa si sa ma prefac ca am descoperit un document, un manuscris Camil Petrescu ignorat, care ar fi existat in roman, asa cum Scrisorile Doamnei T, alaturi de poeziile lui Ladima, de Fred Vasilescu. Punctul de vedere al Emiliei. Dar cum nici eu nu am talent de prozator, nu am fost in stare sa scriu o carte de felul asta."

Ion Bogdan Lefter

» "In multe capitole sint tot felul de lucruri care vor stirni mari discutii. Va fi mare zarva dupa cartea asta, avertizez pe toata lumea."

Costi Rogozanu

»  "Academic se spune asa: sint mari asteptari cu acest volum. Neacademic, va spun eu: sint mari birfe cu acest volum. Din pacate sau din fericire, acest gen de carte stirneste si un astfel de gen de discutii. Pe mine ma amuza si imi face bine sa vad ca o carte atit de serioasa, cum e o istorie literara, poate naste si discutii de cafenea".

De ieri si de azi

Cind eram prin primul an de facultate, deci in urma cu vreo opt ani, tot auzeam despre niste intilniri fabuloase, care avusesera cindva loc in subsolul Facultatii de Litere. Ca sa va faceti o idee, in subsol se ajungea pe niste scari strimte, iar drumul ti-l ghida mai degraba mirosul, un amestec de tocanita cu tus de xerox, decit lumina. Inainte de a pasi in subsol, la capatul scarilor, intr-o camaruta, era si este probabil un anticariat, mai mereu inchis.

Eu, cel putin, nu tin minte sa-l fi vazut vreodata deschis. Dar si aici se pare ca erau ascunse niscai comori, mai ales pentru studentii de la Franceza. In hol, la xerox, era mereu coada, asa ca ma delectam cu cele citeva mite care isi luau prinzul de pe niste cartoane slinoase. Mai auzeam ca in subsolul de la Litere traiesc si citeva familii, dar nu am vazut niciodata cearsafuri si rufe pe acolo. Intelegeti de ce mi se parea incredibil ca in acest loc ar fi putut veni, in urma cu mai putin de zece ani, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, de exemplu. Ion Bogdan Lefter, cel care a initiat, moderat, desfiintat si reluat acum, in 2008, "Cafeneaua Critica", imi spune ca daca cobori pe celelalte scari – nu mai stiu care, le-am incurcat iar – dai intr-un spatiu foarte larg, unde la mijlocul anilor ’90 chiar era un bar pentru studentii de la Litere si aici ar fi functionat prima "Cafenea Critica". A doua "Cafenea Critica" s-a redeschis intr-un spatiu cu nume bizar, The Silver Church, un amestec de kitsch glam cu gotic, luminat de candelabre si impinzit de canapele din vinilin gri metalizat si scaune din plexiglas. Preturile sint exact asa cum te-ai astepta de la un astfel de spatiu. Adica mari si snobish, pentru ca nu se vind decit recipiente mici, nimic nu depaseste aici 250 ml si 330 ml. Nu exista nici macar bautura esentiala in caz de iarna, ceaiul cald.

Am spus toate astea pentru ca locul acesta este foarte nou – cu o ora inainte de redeschiderea "Cafenelei", inca se mai bateau cuie, se aranja scena intr-un miros halucinant de vopsea -, deschis in Casa Studentilor. (Elena Vlaradreanu)

O saptamina mai tirziu, la "Cafeneaua Critica" s-a discutat despre "Ce, cum si cu ce pret organizam evenimente culturale" – Tirgul Gaudeamus, recent incheiat, Festivalul International de Literatura Bucuresti organizat de Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stanescu si Vasile Ernu, Bienala Tinerilor Artisti din Bucuresti. Urmeaza Serban Foarta pe 3 decembrie.