Stiinta vie. Decalajul economic si decalajul ideilor

Dupa citeva "naivitati" de incalzire, cineva arunca chestiunea cea mai grea care-l lasa pe prof cu gura cascata: totusi, ce mai incolo si incoace, domnule Murgescu, pe ce e bine sa pariem acum, pe euro, leu sau dolar? Aceea a fost vocea educatiei economice din multe medii romanesti: bun, facem economie, facem, dar pina la urma nu aflam si noi in ce valuta trebuie sa ne tinem banii?

Dincolo de anecdota, dincolo de un gust inca redus pentru investigatia istorico-economica (se poate vedea si in tirajul sau audienta publicatiilor financiare), sta insa o carte care e probabil dintre cele mai importante si fertile din ultimul deceniu: Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010). Date economice filtrate, discutate, comparate, analize atente ale intrepatrunderilor dintre decizia politica si reactia economiei, ipoteze sclipitoare expuse pe o jumatate de pagina (intre doua tabele, eventual) care ar putea constitui ele insele subiecte de studiu pentru grupuri intregi de cercetatori. Murgescu face o demonstratie in forta de stiinta vie: acuratetea informatiei, atentie maxima in judecati si gust pentru contrariere, demitizare pina si a religiilor demitizarii.

Istoricul are voluptatea decupajului

Povestea economica a Romaniei ultimei jumatati de mileniu da fiori aproape literari, cel putin in partea dedicata istoriei moderne, secolele al XIX-lea si XX. Senzatia de amar si de identificare cu inaintasii, cu implinirile si esecurile lor – mai ales cu esecurile – e coplesitoare. Dintre cifre si tabele si panorame istorice sau mininaratiuni politice, se desprinde un infinit spleen, un sentiment al neputintei pe care doar un tip lucid il poate oferi.

Sa luam exclamatiile citate din Ion Ghica acum 140 de ani: "In tara cinepei sacii si sfoara le cumparam de la nemti". Sau sa luam naduful lui Mitita Constantinescu, guvernator al Bancii Nationale (1935-1940) si ministru interbelic, care acuza indiferenta burgheziei fata de locurile de unde a plecat: "Nici nu s-a intors pozitiv catre sate, nici nu a mai apropiat satul de ea, nu a realizat micsorarea simtitoare a distantei de civilizatie dintre sat si oras, dintre taranime si burghezie". Ar fi prea simplu sa ajungem automat la sentinte precum "nu s-a schimbat nimic", "sintem blestemati", "sintem primitivi" etc. Toate aceste oglindiri stranii din trecut pe care le colectioneaza Murgescu sint trecute la dosar, dar niciodata numite fatalitati nationale, geografice, filosofice. Istoricul are voluptatea decupajului si atit. Restul ni-l lasa noua: si nu cred ca sentimentul fatalitatii la romani a vrut sa-l trezeasca, ci exact contrariul.

Aceeasi este atitudinea in fata demitizarii. Nu e tentat sa forteze eseistic o sentinta precum: de fapt, in epoca fanariota, Romania nu a trait, conform datelor vremii, economice si nu numai, o perioada neagra. Murgescu doar ne anunta ca a existat o serie clara de progrese economice si ca poate referintele extrem de negative la epoca pomenita ar trebui sa fie ceva mai retinute. La fel, enumera exagerarile si tendintele unor istorici sau eseisti de a judeca secolul al XIX-lea numai ca o epoca a implinirii statului national roman, dar pune alaturi "Neoiobagia lui Gherea" sau teoria lui Daniel Chirot care inclina la un moment dat balanta catre o vina a Occidentului pentru un anumit tipar al colonizarii prezent in Tarile Romane. Murgescu pune teoriile fata in fata si le ofera o scena. Apoi trage linie si scrie bugetul realist pe un colt de foaie cu creion chimic… Sau ofera dovezi concludente ale unor decizii care au putut darima fiecare fragila incercare de atenuare a decalajului fata de Vest: blocarea cresterii animalelor, de exemplu, si insistenta pe productia de cereale. Sau insistenta teribila asupra cailor ferate care au adus mari gauri in buget (o obsesie a sfirsitului de secol al XIX-lea care aduce mult cu mitul "autostrada"). Doar ca acele cai ferate s-au si facut numai cu specialisti si cu materiale din import, dupa cum subliniaza istoricul ca se lauda constructorul. Iar caile ferate care in alte parti au adus prospetime si avint in economie, la noi nu au facut decit sa intareasca comertul masiv din ce in ce mai pagubos cu cereale sau importurile masive de produse deloc necesare.

Trei tari alege Murgescu pentru comparatie, tari diverse cu momente de gratie ("strapungeri") in care au recuperat decalajul (Danemarca si Irlanda) sau cu momente in care pareau ca sint gata sa decoleze, dar care au tot esuat (cazul Serbiei). Istoriile tarilor respective par paralele cu naratiunea romaneasca, dar isi au sensul lor prin gradul de concret al demonstratiei. In secolul al XIX-lea, in Danemarca, cei intre 55.000 si 75.000 de fermieri decideau practic soarta agriculturii si a tarii. Sau: exportul de prune uscate al Serbiei, o ramura extrem de productiva, a fost blocat la un moment dat de masuri protectioniste ale statelor unite, dind tarisoarei din Balcani o lovitura serioasa.

Intrebari incomode si extrem de productive apar din comparatismele zonale. Multiubitul si preamaritul interbelic romanesc (ridicat in slavi dupa ‘90 dintr-un reflex de inteles de mitizare, dar cu un ecou durabil in discursul public intelectual nouazecist) era depasit economic (si ca recuperare a calitatii vietii cetateanului) de Bulgaria inca de pe la sfirsitul anilor ‘30. Observatia e precedata in alt capitol de citeva date soc: indepartarea dominatiei otomane din Serbia si Bulgaria dusesera la o inapoiere economica evidenta. Murgescu o pune in paralel cu beneficiile Transilvaniei de dupa dominatia Imperiului Habsburgic. Imperiile nu au fost rele din punct de vedere economic.

Decalaj intre idei si solutii

O masuratoare interesanta propusa pentru stabilirea perceptiei asupra propriei istorii apare de citeva ori de-a lungul cartii: este vorba despre un sondaj efectuat printre profesori, studenti si elevi in care erau rugati sa ierarhizeze in istoria economica a Romaniei diverse perioade: perioada interbelica iese de departe cel mai bine in acest joc al perceptiilor. Pentru ca apoi Murgescu sa enumere lungul sir al esecurilor marete interbelice. Exportul de cereale a fost crescut cind nu era rentabil si micsorat cind ar fi fost o piata perfecta. La petrol, lucrurile s-au intimplat exact la fel: export putin cind preturile erau mari (1923-1926) si exporturi record cind preturile erau mici (1931-1936).

Nu mai aduce vorba de coruptie, de institutiile slabe. Istoricul spune ca lipsa de etica nu te poate impiedica sa duci totusi lucrurile pe un fagas macar normal. Alta este problema. Bogdan Murgescu crede ca tot timpul a existat un decalaj intre idei si solutii, o lipsa de indrazneala conceptuala: "Teoretic ar fi fost posibil ca si liderii lipsiti de moralitate sa implementeze politici economice eficiente. Dincolo insa de aceasta posibilitate, neconcretizata de altfel, mai important ni se pare sa evaluam adecvarea sau, dimpotriva, inadecvarea politicilor aplicate la nevoile reale ale economiei Romaniei interbelice. Un prim aspect care ne izbeste atunci cind analizam politicile economice ale Romaniei interbelice este lipsa de indrazneala conceptuala. (…) Structura de cheltuieli a bugetelor statului a ramas in linii mari aceeasi de-a lungul intregii perioade".

In sprijin il citeaza pe Henry Roberts care rezuma perfect o perioada de decalaj ca filosofie, nu ca tinta de doborit: "Liberalii s-au angajat intr-o politica de nationalism economic si semiautarhie exact in acei ani in care Europa facea un ultim esuat efort de restabilire a vechii ordini economice. National-taranistii, cind au venit la putere, au cautat sa schimbe politica romaneasca exact atunci cind economia europeana evolua spre un nou stadiu de nationalism economic".

Polarizarea rural-urban a fost paralizanta pentru interbelic. Industria nu absorbea surplusul de populatie din sate. Dar aceasta era doar o explicatie la indemina. Trebuie sapat mai adinc. Si in carte, si in cele citeva interviuri pe care Murgescu le-a acordat in acest an, el aminteste o alta trasatura esentiala: egoismul elitelor, izolarea lor in stipendii si functii de la stat. Peste 60% din toti studentii romani in acea perioada erau studenti la Drept, Litere si Filosofie (41% la Drept) – majoritatea urmareau sa penetreze cu succes birocratia de stat, prea putini se orientau in zona economica. Invatamintul profesional era foarte slab. In Danemarca 12% dintre elevi erau la studii profesionale. In Romania doar 2%. Toata aceasta orientare a elitei catre parvenitism si izolare de restul tarii a contribuit plenar la adincirea haului dintre urban si rural.

Cu perioada comunista lucrurile devin si mai complicate. De obicei nici nu se ia in discutie performanta economica, ci se discuta strict politic si ideologic (si cu parti-pris-uri clare). Murgescu aminteste de contributia decisiva la revizuirea perspectivei aduse de Vladimir Pasti. Merge si mai departe, demonteaza si legendele adversarilor fanatici, dar si tendinta de a trata rudimentar o epoca atit de complicata. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem cind ne apucam sa vorbim despre anii comunisti, crede Murgescu, ar fi sa nu uitam etapele prin care a trecut inclusiv economic regimul: "Romania a suferit mai mult decit alte state europene efectele razboiului si mai ales pe cele ale ocupatiei sovietice, a cunoscut apoi trei decenii de crestere economica peste media europeana, avind apoi un ultim deceniu de comunism absolut catastrofal din punct de vedere economic".

Dincolo de intunecatul deceniu noua, au existat acei ani ‘60-’70 cind Ion Gheorghe Maurer avea pirghiile in gestiunea economiei. Ceausescu isi muta apoi ambitiile in zona economica, intr-o perioada in care oricum lumea intreaga se clatina dupa boom-ul postbelic. Cauzele dezastrului au fost multiple. In principiu, tot strategii indepartate dramatic de prioritatile momentului: productia mijloacelor de productie in detrimentul productiei de bunuri de larg consum, obsesie pentru metalurgie si industrie chimica, Transfagarasanul, reluarea lucrarilor la Canal etc. Insa etapele maririi si decaderii trebuie analizate cu extrem de mult singe rece. Murgescu observa ironic ca in Raportul Tismaneanu care anunta ca va analiza stiintific perioada, doar 45 de pagini din cele peste 800 privesc aspectul economic. Q.e.d.

Bogdan Murgescu, Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), colectia "Historia", Editura Polirom, 2010