Trei raspunsuri de la Tatiana Niculescu Bran: „Noptile Patriarhului e o poveste despre putere, politica si batrinete”

Literalmente vorbind, noptile Patriarhului din cartea mea sint nopti de vara caniculara. In cele trei nopti dinaintea mortii personajului, se fac si se desfac tot felul de lucruri. Simbolic vorbind, daca toamna e anotimpul maturitatii coapte, Patriarhul din romanul meu e deja la virsta senectutii, mai curind catre iarna decit catre toamna.

Dar, ca roman despre putere, singuratate si moarte, da, se poate spune, pastrind toate proportiile de rigoare, ca Noptile Patriarhului poate fi si un roman aflat sub zodia lui Garcia Marquez. E o poveste despre putere, politica si batrinete.

Cum ati descrie mecanismul puterii din perspectiva ierarhiilor bisericesti?

Personajul din Noptile Patriarhului provine dintr-o familie de tarani semi-alfabetizati si parcurge un drum lung si anevoios, presarat cu compromisuri si tradari, urcind treptele ierarhiei, pina la ultima. Traverseaza aproape un secol in care istoria nu a stat nici ea pe loc. Duce cu el o lume intreaga si se adapteaza rind pe rind evenimentelor si ideologiilor. Calugar fiind, are totdeauna drept alibi, in fata propriei constiinte si a altora, votul monahal al ascultarii. Pe de alta parte, ca preot, stie ca, de fiecare data, el e cel care alege intre curaj si lasitate, intre adevar si minciuna, intre dreptate si nedreptate, intre slugarnicie si demnitate. Confruntat cu boala si cu apropierea mortii, revine treptat la el insusi, dar tot ramine agatat in navodul puterii, al unei puteri iluzorii, fiindca el e o marioneta intr-un joc care il depaseste. N-as sti sa descriu mecanismul puterii din perspectiva ierarhiilor bisericesti, fiindca orice generalizare e abuziva si superficiala, dupa cum orice descriere e relativa. Dar in contextul Noptilor Patriarhului, manipularea politica, santajul, slabiciunea de caracter, frica, trecutul, toate sint rotite in mecanismul alunecos al puterii.

De unde preferinta pentru subiectele religioase?

Preferinta pentru subiectele religioase imi vine de la ce vad si de la ce se intimpla in jur, in societatea in care traim cu totii. Multa lume e preocupata, intr-un fel sau altul, de religie. Poate parea si o moda, poate fi si o tentativa de recuperare sufleteasca, dupa decenii de ateism impus. Uneori, ai impresia ca ideologia comunista traita ca o religie a fost inlocuita de o religie care risca sa devina ideologie. Daca luam in seama puterea pe care o detine Biserica in viata societatii, de la invatamint, la mass-media si de la politica la economie, atunci as zice ca aplecarea spre subiecte religioase e in firea lucrurilor. Religia face parte din viata de fiecare zi si viata de fiecare zi poate fi citita si in cheie religioasa. Ca o citim sau nu astfel, asta tine de profunzimea si experienta de viata a fiecaruia dintre noi.