Caută 
2 MIN
Un ieşean s-a trezit chemat în judecată de municipalitate pentru că s-ar fi folosit abuziv de 58 mp din domeniul public. Primăria a cerut obligarea lui I.Ş. la plata a aproape 20.000 de lei pentru lipsa de folosinţă a terenului începând cu 2014. Judecătorii aveau să constate că dimpotrivă, Primăria fusese plătită cu asupra de măsură, iar în 2014 ieşeanul nici nu ştia că terenul respectiv există.
În aprilie 2017, I.Ş. a cumpărat un teren de 1.000 mp în Copou, pe una dintre străduţele care ies în şoseaua Ştefan cel Mare. Terenul nu avea acces direct în stradă, ieşirea făcându-se printr-un teren aparţinând municipalităţii şi pe care proprietarul îl închiriase începând cu 2013. Fuseseră încheiate două contracte de închiriere, unul pentru terenul de 308 mp, altul pentru calea de acces de 58 mp. Lipsa accesului direct la proprietate era compensată de faptul că autorizaţia de construire a unei case pe terenul de 1.000 mp era deja eliberată de Primărie.
Timp de doi ani, nimic nu a deranjat liniştea lui I.Ş. În 2019 însă, Serviciul de taxe şi impozite locale i-a calculat o restanţă de 13.112 lei, motivat de faptul că la sfârşitul lui 2014 contractul de închiriere a terenului de 58 mp expirase, nemaifiind prelungit. I.Ş. a refuzat să plătească, iar cazul a ajuns în instanţă, Primăria cerând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în perioada 2014-2018. În luna mai a anului trecut, acţiunea municipalităţii a fost completată cu o nouă pretenţie, respectiv plata a 6.166 lei, sumă aferentă perioadei 2019-2020.
Faptele constatate de judecători nu corespundeau însă imaginii prezentate de Primărie. Astfel, I.Ş. a depus la dosar acte care demonstrau că fostul proprietar prelungise termenul de valabilitate a contractului de închiriere a celor 308 mp până în 2019, inclusiv, iar taxa de folosinţă era plătită şi pentru 2020. Pentru calea de acces de 58 mp, taxa de folosinţă fusese plătită până în 2017 inclusiv. Pretenţiile Primăriei puteau viza deci doar perioada 2018-2020. I.Ş. mersese însă mai departe, verificând la Serviciul GIS Cadstru din cadrul Primăriei situația celor două parcele. Rezultatul era suprinzător: calea de acces era amenajată de fapt pe terenul de 308 mp. Nu era vorba de două parcele separate, în suprafaţă totală de 366 mp, ci de una singură, de 308 mp.
„Prin urmare, suprafaţa de 58 mp nu este una distinctă de cea de 308,2 mp, ci parte componentă a acesteia. De asemenea, rezultă că a fost achitată taxa de folosinţă teren aferentă contractului, până la data de 31.12.2020. Aşadar, se constată că pârâtul a achitat taxa de folosinţă pentru terenul în suprafaţă de 58 mp., parte componentă a suprafeţei totale de 308,2 mp, aflată în folosinţa sa, pentru întreaga perioadă pentru care a fost formulată acţiunea, neexistând debite restante cu acest obiect”, au conchis judecătorii.
Acţiunea municipalităţii a fost respinsă, Primăria fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.437 lei. În preajma Crăciunului, Primăria a contestat sentinţa, apelul său intrând pe rolul Tribunalului.
