A procedat bine primarul Chirica? Cum s-a îndatorat Iaşul pentru următorii 20 de ani

Sumele de bani pe care Guvernul le scoate pe piaţă în aceste vremuri cresc de la o zi la alta. Deficitul bugetar în acest an se va ridica la aproape zece la sută din PIB, după ultimele estimări prezentate de Cristian Pop, membru CA al BNR. Premierul Ludovic Orban a anunţat disponibilitatea Guvernului de a investi şI mai mult, pe viitor, în planuri de infrastructură. Se pare că autorităţile gestionează criza după manual, prin intervenţii de tip keynesian. Dar, în timp ce influxul de bani poate atenua şocul efectelor epidemiei cu COVID, ceva mai puţin sesizabil se întâmplă. Toate aceste zeci de miliarde vor trebui restituite cumva, ceea ce înseamnă că, într-un fel sau altul, gradul de îndatorare al României creşte. Când vom ieşI din case, după 15 mai, nu se ştie dacă vom răsufla uşuraţI că am depăşit pericolul medical, dar vom şti sigur că vom avea de plătit datorii consistente.

În aceste condiţii, trebuie să vedem că viitorul fiscal pe 15 – 20 de ani este deja amanetat şI să luăm seama la ce se întâmplă. Investiţiile de acum vor consuma toate disponibilităţile următoarelor două decenii. Dacă putem înţelege lipsa de dezbatere publică pentru cheltuielile de urgenţă cu ajutorarea celor afectaţI, nu trebuie să acceptăm prioritizarea investiţiilor după criterii necunoscute. De aceea avem nevoie de politicieni care să pună acum pe lista de investiţii autostrada Iaşi-Târgu Mureş.Dacă nu o facem în aceste săptămâni, pierdem pe termen lung. Oricât de important ar fi subiectul pădurilor – însoţit de corolarul electoral al acestuia – liderul liberal de IaşI, ministru al Mediului, Costel Alexe, ar trebui să-l pună pe o linie paralelă şI să se ocupe de promovarea autostrăzii pe agenda Guvernului. Ar fi un semn de înţelepciune şI maturitate, pe care mulţI îl aşteaptă de ceva vreme de la el.

La fel se pare că stau lucrurile şI pe plan local. Primarul Mihai Chirica a ales aceeaşI strategie keynesiană şI s-a aruncat într-o sarabandă de investiţii. El a propus joi consiliului local un împrumut de 21 milioane de euro pentru modernizarea depoului de tramvaie Dacia, refacerea cinema Dacia şI reabilitarea termică a 14 şcoli. Să vedem mai întâI că aceeaşI paradigmă financiară se aplică şI Iaşului. Dacă municipalitatea se îndatorează acum, aceste credite vor fi, cel mai probabil, singurele de o asemenea anvergură din următorii 20 de ani. Economia se va reface încet, încasările bugetare vor fi mici şI puterea de plată a datoriilor pe măsură. În aceste condiţii, devine crucial să cântărim cu atenţie în ce investim. Mai întâI, putem spune că Iaşul se confruntă cu patru mari probleme de infrastructură: traficul infernal, lipsa parcărilor publice, poluarea şI dezordinea administrativă în domeniul imobiliar. Nici una din cele trei investiţii ale primarului nu adresează vreo problemă din cele patru. Mutarea depoului de la gară, care nu este o idee rea, nu contribuie nici la diminuarea traficului, nici a poluării, nici a lipsei parcărilor. Motivaţiile primarului, şI anume că şi-a stabilit priorităţile după disponibilităţile băncilor de a acorda finanţare, adică dobânzi mai mici, nu rezistă unei analize atente. Mai întâI, nu băncile ar trebui să facă dezvoltarea oraşului, ci tocmai aleşii, care sunt, teoretic, mai aproape de probleme. Apoi, politicile BERD, BEI şI nu numai sunt puternic influenţate de strategiile dinaintea crizei – care nu ştim cât de actuale mai sunt – sau de ideologiile “green”. Cu tot respectul pentru susţinătorii acestora, nu cred că este momentul acum să punem toţI banii oraşului pe o asemenea carte. În al doilea rând, primarul a motivat că vrea să dea astfel de lucru muncitorilor români, făcând trimitere, voluntar sau nu, la una dintre ideile de bază ale economistului John Maynard Keynes. Să observăm însă că tocmai sectorul construcţiilor, vizat de iniţiativele primarului, nu suferă de lipsă de comenzi pe plan local sau naţional. Companiile din domeniu se plâng că nu găsesc muncitori pentru lucrările anunţate sau în derulare.

Un semn ceva mai bun vine din alt anunţ făcut de edil. Un nou împrumut mamut apare la orizont, de 30 de milioane de euro. De data aceasta a fost vehiculată şI o investiţie absolut necesară oraşului şI anume fluidizarea traficului în intersecţia din Pd. Roş. Dar, iarăşI, primarul a spus că este în faza înaintată a negocierilor. Ce variantă va finanţa? Cea a pasarelelor suspendate, propusă de viceprimarul Botez, sau alta, a subtraversărilor? Nimeni nu ştie, cu toate că ar trebui să avem un cuvânt de spus. Nu se poate ca în două săptămâni, un primar care mai are câteva luni până la alegeri să ia decizii pentru următorii 20 de ani, de unul singur.

Faptul că primarul nu s-a consultat cu nimeni înainte de a se apuca de negocieri, sau chiar înainte de a propune consiliului local – chiar consilierii liberali au fost puşI în faţa faptului împlinit – este de fapt principala problemă care ne îngrijorează. După cum am văzut mai sus, nu credem că primarul singur are toată priceperea de a stabili priorităţile. Este nevoie de o minimă dezbatere şI de un aport de expertiză din partea societăţii ieşene. Trebuie să regândim priorităţile, să le adaptăm la noul context. Iaşul trebuie să devină competitiv. Poate că ceea ce părea acum trei luni o prioritate – în ideea că altele mai pot aştepta un an sau doi – nu mai poate fi acum. De exemplu, deputata Cosette Chichirău, în ciuda discreţiei absolut impardonabile de până acum, a propus o investiţie în digitizarea şI digitalizarea administraţiei. Aceasta ar rezolva ceva din birocraţia imobiliară, în care aştepţI şase luni un certificat de urbanism pe care la Cluj îl primeşti online în câteva zile. Ar mai diminua şI din acuzele că situaţia este intenţionat întreţinută de primar, pentru ca investitorii imobiliari să-şI facă de cap.

Dar primarul se pare că nu are timp de consultări. Odată cu intrarea în PNL a căpătat puteri totale în consiliul local: consilierii liberali votează pentru că aşa le cere partidul, iar cei pesedişti, pentru că au fost puşI de el pe liste, au interese proprii şI se gândesc că nu vor mai prinde un mandat. Primarul a căpătat astfel o încredere excesivă în sine şI a devenit arogant, în timp ce liberalii se dedau unui cinism care-i va costa. Lumea va ieşI curând din izolare.