Atmosfera sfântă de sărbători (II)

Se ştie, nu e frumos să îţi vezi de treaba ta când restul familiei este împreună, chiar dacă aceasta stă pur şi simplu degeaba. E singura lene obligatorie din an, fiindcă este sărbătoare şi e ilegal să mişti un deget. De Crăciun sau Anul Nou nu este permisă munca, activitatea constructivă pentru tine sau societate, în acele zile totul trebuie să fie distructiv şi consumerist în cel mai înalt grad: trebuie consumat cât mai mult din mâncarea ce zace în cantităţi industriale în frigider, prin beci sau alte locuri folosite pentru depozitare, şi trebuie, de asemenea, distrus tot răul, toate gândurile malefice şi toată sănătatea care a mai rămas după un an de zile de neglijenţă totală. E statul ăsta împreună cu ai tăi cu orice preţ care contează, asta se zice că e familia, asta înseamnă sărbători…

Restul e doar o chestiune de superstiţie, zic eu, adică e nevoie de un fel de credinţă puternică venită din tine care să te motiveze atât de mult, încât să te determine să te ridici de pe canapea, de la starea de lene pomenită, şi să te bage aproape forţat în maşinăca să o speli. Pentru că nu e bine să intri în noul an cu casa ori bunurile tale mobile murdare, e păcat, e semn rău, e împotriva obiceiurilor, e un pas cu stângul. Iar Noul An începe chiar de mâine!…

Până la prima spălătorie self service mergi cu o mână pe volan, total relaxat. Tu practic încă te simţi ca pe canapeaua de acasă, doar că în loc să butonezi telecomanda de la televizor acum trebuie să învârţi uşor cu degetul în stânga sau dreapta şi să apeşi pe nişte pedale, nimic mai mult.

Puţin iritat constaţi la prima oprire că eşti exact ca la vamă, la ieşirea din ţară, că nu mai e loc să bagi nicio bicicletă printre nenumăratele vehicule care aşteaptă pline de noroi să fie trecute dincolo, în Noul An, curate. Cred că anume s-a făcut această sărbătoare iarna, ca să fie maşinile murdare şi să constituie un fel de canon, altfel nu se explică.

Nici prin gând nu-ţi trece să îţi strici ultima zi din decembrie stând la coadă la o spălătorie, e pur şi simplu ridicol şi nedemn. Aşa că mergi mai departe cu încredere, pentru că, slavă Domnului, sunt o mie de spălătorii auto în zonă, trebuie să găseşti una liberă care te aşteaptă doar pe tine. Spre neplăcuta surprindere, constaţi însă că absolut toate sunt de fapt din ce în ce mai aglomerate şi că ar fi fost o idee genială să aştepţi la prima ca să îţi vină rândul, în loc să te plimbi de la una la alta ca o curcă beată.

Poziţia ta la volan e deja una încordată, de om care a intrat într-o cursă şi nu e gata să renunţe. Îţi trece prin cap să mergi acasă şi să dai noroiul jos de pe maşină cu mopul şi o găleată cu apă, dar e mult prea umilitoare situaţia ca să o accepţi. Ironiile vecinilor ar fi mult prea usturătoare şi nimeni nu poate intra cu sentimentul ăsta într-un an nou. Planeta poate să intre, dar tu nu.

Nu ai de ales, te aşezi la coadă la o spălătorie care măcar are mai multe celule de lucru şi speri că rândul va merge mai repede. Iar te înşeli. Se pare că toţi şoferii vor să scoată la iveală din maşinile lor primul strat de vopsea originală din fabrică pentru că fiecare o freacă de să dea de alb… 15 minute cel puţin de căciulă. Unii au băgat atâtea fise în pompă că nu mai au ce face cu ele şi pur şi simplu se joacă cu jetul pe ciment ca şi cum ar face pipi. Au clătit-o de a luat-o naiba, au dat-o cu ceară, cu parfum, practic nu mai e nimic de făcut la ea, dar jetul continuă. De atâta aşteptat urmăreşti cum ies maşinile proaspăt spălate la drumul mare, la Europeană, şi cum sunt împroşcate cu noroi de câte un tir după prima sută de metri de rulare. Toată treaba asta se aseamănă foarte mult cu jucăriile care trebuie cumpărate pentru că nu ai cum să arunci banii direct la gunoi. Fix acelaşi lucru. O speli ca să ai ce murdări şi pentru că te plictiseşti acasă, de aia.

Când ajunge şi rândul tău ai vrea să faci în ciudă lumii şi să bagi fise de toţi banii pe care îi ai, dar tu eşti un înţelept şi nu faci asta, sunt lucruri mai importante de făcut decât răzbunarea. Îţi iei minimum necesar ca să dai jos noroiul gros şi să creezi o primă impresie de curat de la distanţă. De la atâta aşteptat însă ţi-ai ieşit din formă şi ultima fisă te ia prin surprindere şi se termină înainte de a clăti cum trebuie. Eşti singurul care iese din spălătorie cu spatele maşinii şiroind de spumă şi mizerie pe la încheieturi. Asta e, ai bifat-o şi pe asta, altceva nu mai contează.

Când ajungi, în sfârşit, acasă găseşti copiii pregătiţi deja pentru mers cu uratul şi capra, aşteptându-te nerăbdători de o oră să le fii bodyguard. Te simţi ca într-o zi de luni! Porneşti din nou la drum, de data asta pe jos, prin noroaie, că zăpadă, ioc! Te uiţi în treacăt la maşina proaspăt curăţată şi constaţi că e aproape la fel de murdară cum a fost înainte. Dacă ai fi rămas pe canapea tot timpul ăsta, efectul ar fi fost exact acelaşi. Te feliciţi oricum pentru faptul că nu ai consumat atâtea fise ca alţii pentru acelaşi rezultat, ZERO. Asta da eficienţă!

Într-un final copiii te trag după ei să ure la primărie, că cică acolo e punctul fierbinte. Primarul primeşte bucuros pe toţi urătorii, sunt clase întregi de la şcoală care îşi aşteaptă rândul, sunt şi urători adulţi, mascaţi, e multă lume. După fiecare reprezentaţie edilul generos cheamă toţi musafirii la el în birou, deschide un sertar unde sunt câteva suluri groase de bani, din bugetul comunei sau strânşi de el cu greu şi cu multă muncă, şi dă fiecărui copilaş iubitor de tradiţii străvechi câte 25-30 de lei în mână. Pentru cei mari sumele se dublează sau triplează. La un calcul rapid făcut pentru o clasă de elevi îţi iese suma de aproximativ 700 lei, şi, având în vedere că acelaşi lucru a fost şi de Crăciun şi că numărul de colindători şi urători e mult mai mare, afli cum primăria tocmai a făcut la sfârşitul acestui an o investiţie consistentă în educaţie şi cultură, pentru viitoarele alegeri, de cca 10 000 de lei neimpozabili şi fără chitanţă.

Şi cică nu se respectă obiceiurile de sărbători şi nu se apreciază politicienii! Ţara e în floare, viaţa e frumoasă. La mulţi ani!

Briscan Zara este scriitor şi publicist