Banii au miros

Jurnalistul Cristian Andrei a întreprins o remarcabilă investigaţie pentru Europa Liberă urmărind modul în care partidele politice acordă sume generoase pentru ca presa să publice despre ele ştiri pozitive. De fapt, povestea asta priveşte două partide: PSD şi PNL. Traseul e simplu: partidele primesc subvenţii de la stat, iar din aceste subvenţii o parte deloc neglijabilă, cam jumătate din subvenţie, pleacă înspre diferite televiziuni şi site-uri. Spicuiesc din datele oferite de Cristian Andrei: în 2021 PSD a alocat 8 milioane de euro pentru presă şi propagandă, iar PNL 4 milioane. În 2022 bugetul destinat propagandei a crescut: în primele cinci luni ale anului PSD a „investit” 4,5 milioane de euro, PNL aproape 3 milioane de euro (în ambele cazuri, sumele sunt duble faţă de perioada similară din 2021). Marcel Ciolacu şi alţi lideri PSD au refuzat să spună care sunt site-urile şi organele de presă ce beneficiază de aceste finanţări. În ce priveşte PNL, Europa Liberă a reuşit să afle că printre beneficiari (prin intermediul unor firme media) se numără Realitatea Plus, Antena3, DCNews, B1tv, RTV. Secretomania caracterizează ambele partide, deşi e vorba de bani publici şi ar trebui să cunoaştem destinaţia lor. USR nu a încheiat contracte cu site-uri sau cu televiziuni, partidul îşi face promovarea pe reţelele de socializare şi pe Google. AUR are contracte modice cu patru firme, dar practic păstrează subvenţia pentru campania electorală.

Că banii dăruiţi de PSD şi PNL au fost investiţi cu folos se vede cu ochiul liber. RTV, de pildă, manifestă o vibrantă admiraţie şi un profund respect pentru Klaus Iohannis, sărind în apărarea preşedintelui de fiecare dată când acesta este atacat. De aceeaşi protecţie se bucură premierul Ciucă, al cărui plagiat este trecut sub tăcere de către televiziuni (inclusiv de către Digi). Alţi lideri ai celor două partide „unite-n cuget şi-n simţiri” se bucură şi ei de un tratament preferenţial – Grindeanu, Firea, Bode etc. Dacă te iei după RTV, ministrul Budăi lucrează de dimineaţa până seara, cu un singur scop: să mărească pensiile „bunicilor” şi salariile românilor. De atâtea ori a anunţat acest post TV că pensiile se măresc încât pensionarii sunt cu siguranţă încântaţi de şansa pe care o au graţie ministrului Budăi. Cum PSD dă mai mulţi bani, lucrurile pozitive îi sunt atribuite prioritar acestui partid, PNL fiind pus în umbră: e o investiţie ce va da roade la viitoarele alegeri.

Promovarea în media n-ar avea nici un haz fără diabolizarea adversarilor politici. Aici, evantaiul posibilităţilor e mai larg, avem mulţi profesionişti ai calomniei şi ai minciunii. La Antena3 şi mai ales la RTV ţinta privilegiată este Clotilde Armand, despre care nu e zi să nu apară o ştire „de scandal”. E reluată periodic, ca nu cumva telespectatorii să uite, tema „fraudării” alegerilor la Sectorul 1. Pentru un plus de agresivitate e chemat în ajutor fostul viceprimar Bădulescu, un campion al mârlăniilor. Cum USR nu „cotizează”, partidul este permanent atacat, cel mai adesea cu mijloace rudimentare. De la RTV şi de la Realitatea Plus aflăm cât rău ne fac „neomarxiştii” şi „reziştii”, etichete folosite pentru a discredita ideologic partidul (deşi, cu certitudine, pentru mare parte dintre telespectatori termenul „neomarxist” e opac) şi pentru a duce în derizoriu manifestaţiile anti-PSD de acum câţiva ani.

Nu doar prin faptul că fac propagandă, în loc să informeze corect publicul, aceste posturi sunt de un nivel lamentabil. Senzaţionalismul ieftin, lipsa de profesionalism a multor realizatori şi moderatori, agresivitatea fără limite (aşa cum, spre exemplu, Antena3 a încercat recent să o „execute” pe doamna Germina Nagâţ de la CNSAS) compromit iremediabil aceste televiziuni ce se pretind „de ştiri”. Să adaug şi că sunt prezentate drept „reporteri” nişte persoane, majoritatea tinere, care reuşesc cu greu să închege o frază şi care au evidente probleme cu gramatica limbii române. Jalnic.

Merită, aşadar, cheltuiala pe care o fac cele două partide mari („cheltuială” e un fel de a spune, fiindcă sunt de fapt banii noştri)? Probabil că da, întrucât există un public al acelor televiziuni, există un public al postului RTV, probabil cea mai penibilă televiziune din România. Din acest public se „recrutează” în primul rând votanţii PSD (dar şi votanţii AUR, căci Simion este deseori invitat în emisiuni). Agresivitatea se transmite pe Facebook şi pe alte reţele de socializare, unde oamenii se defulează şi rostogolesc tot felul de inepţii şi murdării. E o emulaţie în abjecţie la care televiziunile aduc o contribuţie importantă.

Banii direcţionaţi către propagandă miros urât.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor