Bunicuţă din Iaşi dată în judecată de nepoţi. Minorii cer ordin de protecţie faţă de femeie

Cererea adresată Judecătoriei a fost depusă în numele celor patru minori de către mama acestora, D.O.D. Plângerea menţiona că bunica paternă exercită în mod continuu acte de agresiune psihică şi emoţională asupra copiilor şi le adresează injurii.

Mama a precizat că una dintre fete venise acasă plângând şi tremurând, povestindu-i că se întâlnise cu bunica la locul de joacă, fiind înjurată şi ameninţată. În plus, femeia a reclamat că bunica făcuse o sesizare la poliţie, invocând că fata mai mare, de 17 ani, ar fi dispărut de la domiciliu, când de fapt aceasta plecase la mare cu acordul mamei.

Judecătorii au reţinut că cei patru copii locuiesc la mama lor, părinţii aflându-se în curs de divorţ. Inerent, relaţiile dintre mamă şi soacra sa erau tensionate, dar, din interogatoriul luat bunicii, magistraţii nu au dedus decât că aceasta era îngrijorată de situaţia copiilor. Avuseseră loc discuţii intense referitoare la plecarea fetei la mare, bunica explicându-le prin faptul că adolescenta plecase singură.

„Din declaraţia reprezentantului legal al minorilor (mama, n.r.), instanţa reţine că aceasta a înţeles să introducă prezenta cerere pentru că «bunica îi ameninţă pe copiii ei că le face rău». La interpelarea instanţei, aceasta nu a ştiut să explice în concret ce «răuۜ» le-ar putea face copiilor şi a declarat că «în prezenţa mea nu s-au materializat aceste ameninţări şi eu nu am auzit ameninţările». În urma ascultării minorilor A.A., B.B., C.C., instanţa reţine faptul că aceştia nu au fost agresaţi de bunica lor. A.A. a arătat că se juca cu verişoara ei şi bunica a abordat-o şi i-a reproşat comportamentul mamei ei. B.B. a arătat că este deranjată de faptul că atunci când se întâlneşte cu bunica aceasta vorbeşte despre situaţia din familie şi despre mama ei, pe care o denigrează. Minorul C.C. a arătat că lui îi este frică ca bunica să nu-l ia de lângă mama lui. Totodată, a arătat că bunica nu a încercat niciodată să-l ia împotriva voinţei lui, nu a întâlnit-o în ultima perioadă şi nu a vorbit cu ea”, au reţinut magistraţii.

Aceştia au cosniderat că nu a putut fi dovedită existenţa unor acte de violenţă psihică sau verbală a bunicii faţă de copii. În lipsa oricăror probe concrete, ei au decis respingerea cererii ca neîntemeiată. Decizia Judecătoriei poate fi contestată în faţa Tribunalului.