Carmen Saeculare (I)

Suta de ani trecută de la Unirea din 1918, momentul de finalizare a statului modern românesc complet, a provocat universitarilor timişoreni şi câtorva invitaţi o seamă de reflecţii plecând chiar de la mirarea filosofico-lingvistică generată de întrebarea „ce este de fapt suta şi de ce ne vrăjeşte acest număr?”. Au răspuns un poet, un fizician, o juristă, un economist, un istoric,un geograf, un matematician, o etnoloagă, un filolog clasicist, un informatician, un jurnalist, un scriitor şi, pentru resuscitare, cel mai celebru doctor de Terapie Intensivă din ţară. Ilustraţie grafică: o artistă universitară. Aşa a ieşit un parcurs unic şi fascinant prin hăţişurile conceptului de centenar.

De fapt, ce e dom’le suta asta şi de ce ne fascinează atât de mult?

Dacă despre secol şi centenar ştim că vin din latineşte, iar veacul e slav, originea sutei este încă învăluită în mister. Ştim de centurion că era comandantul unei centurii, structură de organizare a legiunii romane care cuprindea (aproximativ) zece grupe de câte zece legionari (de unde, fireşte, cumplita şi exemplara decimare!). Rămâne astfel ciudăţenia că în limba română s-a impus “suta” în loc de “centum”, adică acel numeral care are o funcţie simbolică mai tare fiind poate legat de legionarul roman pe nume Cornelius Sutaşul care, dacă e să credem mitologia creştină, a fost primul centurion convertit la învăţătura lui Hristos fiind martirizat pentru credinţa lui (de unde şi povestea lui Zelea-Codreanu, născut chiar în ziua de 13 septembrie dedicată de calendarul creştin aceluia). Suta e, deci, mai mult decât un număr şi autorii acestui volum straniu ne explică, din interiorul fiecărui domeniu de cunoaştere care le este apropiat, de ce.

Astronomul ne reaminteşte că sistemul zecimal care stă astăzi la baza întregii explicaţii ştiinţifice a lumii (10¹⁰ este scala sistemului solar, adică a universului cunoscut în timp ce 10^-10 este scala atomică, adică a microuniversului) nu a fost dintotdeauna folosit pentru calcule şi înţelegere a cosmosului, iniţial funcţionând sistemul sexazecimal (numere în baza 60) inventat cu vreo cinci milenii în urmă de babiloneni (din care ne-a mai rămas aria cercului de 360° şi sistemul de măsurare a timpului în ore cu 60 de minute/60 de secunde) care era folosit pentru astronomie şi navigaţie, adică pentru calculele complexe. De unde a venit atunci sistemul zecimal, me­tric, cel care astăzi (cu excepţia învechitelor ţări anglo-saxone) este matricea de măsurare a lumii, fiind folosit, cu multiplii săi, la calculul matematic şi la descrierea lumii fizice, fie că e vorba de lungime (metru), de masă (kilogram) de timp (secunda) sau de câmp electromagnetic (amperul), fie că se combină cu alte unităţi adiţionale precum kelvinul, candela şi molul pentru a măsura puterea termodinamică, strălucirea luminii sau denistatea substanţei. Ce e cu zecele ăsta de ne-a influenţat atât de mult viaţa?

Când am învăţat în şcoala primară cifrele romane, ţin minte că învăţătoarea ni le-a explicat astfel: I e un deget, II două iar mâ­na cu degetele desfăcute e V, adică cinci (se înţelege că cinci minus unu, adică palma cu degetul mare ascuns e IV). Două palme una peste alta fac, firesc, X, adică zece. Cred că aici e o explicaţie psihologică simplă asu­pra ascensiunii lui zece, adică ce putem cuprinde cu mâinile noastre, în modul antic de numă­rare şi explicare matematică a lumii şi a distanţelor şi, probabil, de aceea sistemul zecimal a făcut o asemenea carieră în lumea oc­ci­dentală, (cu bază greco-roma­nă) a cărei paradigmă colonizatoare s-a impus în faţa altor sisteme. Dar suta? Suta reprezintă, într-un fel, o formă de perfecţi­une a sistemului zecimal care ne însoţeşte în viaţă şi căreia îi suntem arondaţi într-un fel prin magia simetriilor matematice atât de clare şi atât de fascinante pe care le întruchipează. Suta e zece ori zece, pătratul perfect pe care doar lumea alternativă, a tehnologiei informaţiei de azi şi a postmodernităţii, bazată pe altă cheie, aceea a calculului binar, a jocului dintre 1 şi 0, o ignoră suveran, considerând-o depăşită (adică ne-am mai fi uitat vrăjiţi la o sută scrisă în baza doi a programatorilor care ar fi arătat 1100100?). Cu toate acestea, suta ne conduce viaţa, ne articulează socotelile, ne limpezeşte explicaţia ştiinţifică asupra lumii, fie ea fizică sau psiho-socială. De aceea, o disecare subtilă a înţele­surilor sutei, o hermeneutică a sensurilor şi a aplicaţiilor ei prac­tice nu poate fi decât un exerciţiu intelectual dintre cele mai spectaculoase, cu unghiuri de înţelegere neaşteptate asupra unui numeral cât se poate de banal. Cum ar fi bunăoară faptul că, deşi este exprimarea rigorii şi perfecţiunii matematice, suta se dilată sau se modifică atunci când intră în jocul istoriei, al credinţelor, al eresurilor sau literaturii. Căci, nu-i aşa?, „Războ­iul de 100 de ani” a durat în rea­litate 116!, sau, cum o arată cer­cetările etnologice, în timpul comunismului târziu „trăgeai de o sută, până-i ieşea lui Bălcescu limba afară!” (referinţă ininteligibilă pentru tineri, care nu au de unde să ştie că bancnota de 100 de lei avea pe ea, până în 1990, chipul lui Bălcescu). De fapt, din volumul amintit înţelegi că nu e de joacă cu suta pentru că, ne în­va­ţă medicul de urgenţe, „graniţa dintre viaţă şi moarte, dinainte de intrarea în moarte cerebrală de unde nu mai există întoarce­re, este exprimată sec prin aceste coordonate: Puls-100 de bătăi pe minut; Tensiune – 100 mm coloa­nă de mercur; Oxige­nare -100%; Diureză – 100 ml pe oră”. Şi staţi să vedeţi ce face su­ta când devine secol şi se joacă cu timpul istoric şi cu percepţiile noastre. Sau când politicienii visează Centenar! (conti­nuare în Ziarul de Iaşi din 20 fe­bruarie).

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor