Când însă venea momentul aplicării procedurilor de recuperare efectivă a respectivelor sume – prejudicii, în limbajul controlului / auditului financiar – legiferarea exonerării de natura susmenționată atrăgea automat stoparea valorificării rezultatelor auditului public extern. Altfel spus, aveam de-a face cu stingerea creanţei prin iertarea de la plată a debitorului.

Nimic ilegal, doar că, în timp, anumite aspecte au devenit discutabile. Astfel, după instituirea actelor normative cu scopul arătat (Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, Legea nr. 329/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 78/2018), s-au ridicat totuși unele probleme.

Nu intenționăm să susținem că ar avea consecințe foarte severe faptul că dispar unele efecte juridice ale actelor (deciziilor) emise de Curtea de Conturi în realizarea atribuţiilor legate de controlul utilizării fondurilor publice. Dar, se știe, din rațiuni de protejare a bugetului public national, în Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt incluse și sancţiuni de natură penală a nerecuperării prejudiciilor. Art. 64: ”(1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă; (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda.” (https://www.lege-online.ro/lr-LEGE-94%20-1992-(157056)-(1).html).

E clar, ca implicații ale setului de legi amintite apare și scoaterea de sub incidența prevederilor penale ale celor – frecvent, șefi de entități publice – pentru care s-au făcut sesizări în această direcție. Explicația e simplă: nu se mai întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii. De aceea, ca și în cazul luării în discuție a impactului bugetar, se poate considera că intervine un anumit tratament diferenţiat în favoarea beneficiarilor legii… În trecut, acei ordonatori de credite bugetare (angajatori publici) care nu au beneficiat de prevederile în discuție au suportat – cu vârf și îndesat – consecințele arătate, dacă nu au dispus și nu au urmărit măsurile transmise de Curtea de Conturi. Tratament diferenţiat apare și în cazul acelor salariați în sarcina cărora s-au stabilit debite și care s-au grăbit conștiincioși să le achite operativ. Pentru aceștia legea exonerării nu vine cu nicio favoare.

Palierul pe care operează discuția e unul larg, de moment ce ”Obiectul exonerării de la restituirea către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice ale căror bugete sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale îl constituie (…) sumele plătite către angajaţi, în mod nedatorat, considerate astfel prejudicii de către Curtea de Conturi sau de alte structuri/instituţii cu atribuţii de control. Constatarea unor atari prejudicii se realizează prin actele emise de organele de control.” (https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2022/11/Decizie_443_2022.pdf).

Ceea ce e cât se poate de clar, la momentul discuției, avem o nouă lege în vigoare care exonerează personalul plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială (Legea nr. 329/2022, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262156). Operează de puțin timp, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 1163 din 5 decembrie 2022. Un impact bugetar al aplicării acesteia nu a fost elaborat, dar soluționarea obiecţiei de neconstituţionalitate pe marginea textului ei nu lasă locul niciunor comentarii, de orice fel ar fi acestea.