Culiţă

De curând tatăl meu mi-a povestit despre o incursiune de-a lui într-un sat de munte din România unde a întâlnit un personaj interesant, reprezentativ pentru o categorie frecventă la noi. Într-o casă aparent părăsită, dărăpănată, mizerabilă dincolo de imaginaţie, total nepotrivită locuitului civilizat, trăia înconjurat de excrementele şi gunoaiele proprii Culiţă. El e un bărbat încă în putere, dar care, dacă ar apărea la televizor, ar putea fi uşor inclus în orice categorie de marginalizaţi, dezavantajaţi, vulnerabili de către persoanele binevoitoare/ lege şi altele asemenea care ţin de "corectitudinea politică" pentru că pur şi simplu imaginea lui ar stârni mila de pe lume. Cu toate acestea, el are cam tot ce-i trebuie în jurul lui pentru a trăi decent, are pământ, copaci fructiferi, pădurea aproape, singura problemă e că e puturos, şi nu oricum, ci foarte… Poate că el nu este destul de informat ca să prindă curaj şi să ceară ajutor de la stat, plus că e destul de departe de prima localitate mai serioasă şi e prea leneş ca să meargă până acolo, dar în multe locuri, mai la vale, la şes, alţii au prins deja gustul şi nu ezită să întindă mâna cu nesimţire şi să îşi ceară drepturile "egale" cu ale celorlalţi în fiecare lună fără să mişte un deget în altă direcţie. Sunt mii de putori în ţara asta care îşi strigă "durerea" şi cer să fie consideraţi grupuri dezavantajate pentru a fi ajutaţi cu ce le trebuie traiului, în loc să facă tot posibilul să şi-l câştige singuri cu demnitate. Ei aparţin unei categorii largi şi bine reprezentate, cea a puturoşilor, sau a grupului "Nu am muncit şi nu muncesc, îmi trăiesc viaţa"… şi ei nu pot fi discriminaţi, au voie să primească, nu să şi dea…

Societatea actuală e una care se ghidează prea mult pe milă şi compasiune din această cauză este una slabă, labilă, vulnerabilă. O societate puternică este una care îşi câştigă şi menţine respectul prin intransigenţă, inclusiv una care îşi pune la punct puturoşii, dar asta e doar teorie, nu?

Corectitudinea politică este una dintre invenţiile nesănătoase ale acestei societăţi ca şi E-urile din alimente, care îmbunătăţeşte viaţa unora, dar care generează singură majoritatea bolilor sociale, conflictelor şi nedreptăţilor. Se ştie că, dacă nu e război, găseşte omul o cale de a-l imita…

Definiţia termenului din Wikipedia (alta nu am găsit rapid) este următoarea: "Corectitudinea politică are la bază ideea că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acţioneze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajaţi social sau discriminaţi".

Cu alte cuvinte, societatea trebuie să facă tot posibilul să includă pe toţi sub tutela ei ca o cloşcă fidelă, sau, mai bine zis, să pară că face asta. Toată lumea trebuie să arate egală cu orice preţ, deşi este evident că în esenţă nu poate fi astfel niciodată prin natura lucrurilor… Ca un pat al lui Procust sau, mai pe înţelesul tuturor, ca în comunism. Chiar dacă unii sunt mai înalţi, alţii mai coloraţi, unii mai proşti, alţii mai nesimţiţi, unii mai hoţi, alţii mai needucaţi, toţi trebuie să fie trataţi la fel, ca nu cumva să îi jignim, să le rănim sentimentele, să le spunem în faţă cum sunt şi să ne dea în judecată pentru a câştiga o grămadă de bani.

Normal şi logic ar trebui ca singurul criteriu care poate să "discrimineze" oamenii să fie valoarea. Adică dacă un om este mai valoros decât altul într-un anumit domeniu, are voie să treacă în faţă. Dar nu e deloc aşa pentru că tot corectitudinea politică nu ne lasă, care este un alt mod de a încălca dreptatea obiectivă, corectitudinea firească şi a neglija adevărata valoare. Nu ai cum să fii drept, să respecţi şi să promovezi valoarea reală, dacă respecţi corectitudinea politică, pentru că de prea multe ori locul unui om valoros îl va lua altul mai puţin valoros care va intra în faţă cu legea în mână şi atât.

Un exemplu perfect: zilele trecute o primărie din Franţa a fost amendată cu 90000 euro pentru că nu a respectat principiul parităţii, adică erau mai multe femei angajate acolo decât bărbaţi, iar asta contravenea legii, corectitudinii politice. Primăria trebuia musai să dea afară o femeie, chiar dacă era foarte bună pe postul ei, şi să angajeze un bărbat nou pentru a se ajunge la procentajul necesar 60/40. Şi nu e singurul caz, au mai fost şi altele asemănătoare. Ce prostie mai mare poate fi decât asta?

Mişcarea #MeToo, care se încadrează şi ea în corectitudinea politică, a tăiat şi mai taie încă în stânga şi în dreapta pe oricine complimentează "nemeritat" sau face cu ochiul la vreo reprezentantă a sexului frumos ajungându-se la o adevărată teroare domestică.

Am ascultat siderat un prieten venit proaspăt în vizită din Anglia care mi-a spus că îi e groază să invite acolo vreo fată englezoaică în oraş ca nu cumva a doua zi să fie dat în judecată de aceasta pentru abuz/agresiune sexuală pentru că fata ar avea cu siguranţă câştig de cauză şi l-ar nenoroci. Sunt pline ştirile cu astfel de cazuri zilnic. Mă gândeam cu stupefacţie că atunci când eram de vârsta lui îmi era teamă doar de SIDA şi mă gândeam de două ori când ieşeam cu o fată, dar acuma e o boală mult mai perversă… Cu toate astea nu s-a făcut încă (bănuiesc că din frică) nicio mişcare a bărbaţilor (#MenToo?) care să interzică provocările sexuale "indiferente" şi "total neintenţionate" venite din partea femeilor. Asta chiar ar fi culmea!

Am remarcat că de ceva vreme încoace din ce în ce mai multe reclame de la televizor au ca protagonişti oameni care se încadrează cât mai aproape de ceea ce scrie pe toate gardurile, pe corectitudinea asta politică. Nu prea ai să mai vezi reclame doar cu albi în ele, obligatoriu vor fi şi de alte culori, chiar dacă se promovează o cremă pentru plajă. De asemenea, reclamele la produse generale vor conţine obligatoriu şi bărbaţi, şi femei. Chiar habar nu aveam câte cupluri de albi cu negri sunt în România, o mulţime, frate!… E posibil ca într-un viitor apropiat să fim nevoiţi să ne căsătorim cu cineva de altă culoare decât noi pentru că altfel am fi daţi în judecată de vreo comunitate.

Aşadar, să recapitulăm, pentru o reclamă în care trebuie să apară o familie, aceasta va fi deocamdată heterosexuală (dar nu pentru mult timp), cu un soţ alb şi unul negru, doi copii, un băiat şi o fată, unul alb şi unul negru, trebuie să se vadă cumva pe ei că aparţin de religii diferite, tata creştin, mama musulmană, băieţelul scientolog şi fetiţa hindu. De asemenea, nu pot fi excluse nici grupurile LGBTQ+ din reclamă pentru că ar fi ofensate, aşa că pe fundal trebuie obligatoriu să fie un cuplu de gay care se sărută sau unul din părinţi sau copii trebuie să aibă un gen ambiguu sau să poarte un accesoriu cu steagul curcubeu.

"Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată" – definiţie neoficială, tot de pe Wikipedia…

Briscan Zara este scriitor şi publicist