Caută 
Culmea birocrației: Finanţele nu îţi dau banii promişi, apoi te execută pentru că nu ai toţi banii
4 MIN
Electroputere VFU Paşcani, fosta REMAR, a câştigat un război absurd, de trei ani, cu Ministerul Finanţelor. În urmă cu 12 ani, întreprinderea păşcăneană beneficiase de un ajutor de stat, condiţionat de atingerea unui anumit nivel al cifrei de afaceri. Electroputere se baza pe contractele cu CFR de modernizare a 500 de vagoane şi 46 de trenuri, care însă nu a mai primit fondurile necesare taman din partea Ministerului Finanţelor. Apoi, acelaşi minister a reproşat întreprinderii păşcănene că nu şi-a făcut planul, şi a cerut ajutoarele înapoi. Războiul s-a încheiat marţi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La sfârşitul anului 2008, Guvernul a aprobat instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru stimularea realizării de investiţii şi a creării de noi locuri de muncă. Programul era destinat „provinciei”, fiind excluse firmele din regiunea Bucureşti-Ilfov, nivelul maxim al ajutorului fiind de 22,5 milioane euro.
Vagoane moderne, pentru 160 km/oră
În 2010, şi REMAR Paşcani, actuala Electroputere VFU, a solicitat o finanţare pentru introducerea în producţie a unei familii noi de vagoane etajate şi boghiuri pentru viteze de 160 km/h. Cu o durată de trei ani, proiectul păşcănenilor avea o valoare totală de 13,3 milioane euro, jumătate din sumă urmând a fi acoperită prin schema de ajutor de stat. La acea dată, principalul client al REMAR SA era Societatea Naţională CFR, contractele cu aceasta asigurând 87,5% din cifra de afaceri în 2009 şi 73% în 2010. Pe CFR se baza de altfel în continuare întreprinderea din Paşcani şi pentru îndeplinirea prevederilor din acordul privind ajutorul de stat. În august 2008, REMAR încheiase un acord-cadru cu SNCFR prin care la Paşcani urmau să ajungă în decurs de cinci ani 113 vagoane de călători, în vederea modernizării. Un alt acord-cadru, încheiat în octombrie 2008 pe patru ani, prevedea modernizarea la Paşcani a 46 de trenuri etajate. Al treilea contract încheiat cu SNCFR în iulie 2019 prevedea modernizarea altor 400 de vagoane. În momentul în care REMAR ceruse ajutorul de stat, se baza pe comenzi până în 2013 de 513 vagoane şi 46 de trenuri. Extinderea activităţii nu trebuia să reprezinte nicio problemă, mai ales că clientul era chiar Guvernul. SNCFR urma să plătească din banii alocaţi de Ministerul Finanţelor.
Doar că lucrurile nu au mers aşa cum se planificase pe malurile Siretului. Ministerul Finanţelor nu a mai alocat banii aşteptaţi de SNCFR. Compania de căi ferate nu a mai trimis vagoane spre modernizare la Paşcani. Până în 2016, REMAR nu şi-a mai putut realiza decât 41,65% din cifra de afaceri prognozată. La începutul lui 2018, Ministerul Finanţelor atrăgea atenţia companiei păşcănene că nu şi-a îndeplinit obiectivele asumate, deşi problema izvora tocmai din nealocarea banilor necesari de către exact acelaşi minister. Câteva luni mai târziu, în iulie, ministerul îşi cerea banii înapoi. Nu întreg ajutorul de stat acordat, ci doar partea aferentă obiectivelor neîndeplinite, respectiv 58,35%. Adică 16,36 milioane lei, plus dobânda aferentă. În total, 21,12 milioane lei.
Sentinţe total opuse
Contestaţia înaintată împotriva deciziei Ministerului Finanţelor a fost respinsă, aşa că în mai 2019, cazul a ajuns în instanţă. Electroputere VFU Paşcani a cerut anularea raportului din iulie 2018, reclamând faptul că nerealizarea planului de extindere a activităţii s-a datorat tocmai anulării contractelor asumate de SNCFR cu finanţarea promisă de Ministerul Finanţelor. Hiba se afla în sertarele ministerului, pentru că acesta la rându-i se baza pe o finanţare de 300 milioane euro din fonduri europene alocată prin Programul Operaţional Infrastructură mare din care să se cumpere material rulant nou. Electroputere VFU începuse lucrul la un automotor diesel, întrerupt tocmai pentru că finanţarea europeană nu mai fusese obţinută de Ministerul Finanţelor. Automotorul avea să fie realizat şi scos în probe din resurse proprii, anul trecut. Tot în baza finanţării guvernamentale, Electroputere VFU realizase un prototip de tramvai GT4 modernizat care a fost scos spre testare în municipiul Iaşi. Ar fi trebuit realizate 30 de vagoane, dar şi această direcţie de dezvoltare rămăsese în aer din acelaşi motiv. Unitatea păşcăneană realizase patru automotoare pentru căile ferate moldovene, trei trenuri etajate pentru SNCFR, 17 vagoane pentru o companie belgiană, alte 21 pentru Maroc sau începuse o colaborare cu o companie austriacă. Contractele obţinute nu se comparau însă ca valoare cu cele semnate în 2008 cu SNCFR.
În faţa Curţii de Apel ieşene, dosarul nu a avut practic istoric. Magistraţii au constatat sec că raportul din 2018 nu reprezenta un act administrativ propriu-zis, ci doar unul care a stat la baza unei decizii ulterioare. Or, nefiind un act administrativ, ci unul preparatoriu, nu putea fi anulat. Pe fond, s-a constatat pur şi simplu că Electroputere VFU îşi asumase nişte obiective şi nu şi le îndeplinise. Acţiunea companiei a fost respinsă, iar firma a fost considerată bună de plată. Altfel au stat însă lucrurile în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a analizat recursul declarat de Electroputere VFU. Instanţa şi-a însuşit argumentele companiei, acceptând faptul că nerealizarea obiectivelor stabilite la alocarea ajutorului de stat s-a datorat unor factor exteriori companiei. Decizia de recuperare a ajutorului de stat a fost anulată.
