Cursuri şi tutoriale

marți, 25 octombrie 2022, 01:51
1 MIN
 Cursuri şi tutoriale

Am fost la o întâlnire din cadrul FILIT cu trei scriitori tineri, şi pe parcursul discuţiilor am aflat că aceştia aveau cel puţin două lucruri în comun: toţi trei au făcut cursuri de creative writing, şi au avut nevoie la un moment dat din viaţă de terapie psihologică. Toţi fuseseră traumatizaţi în copilărie, trecuseră prin depresii, şi m-am gândit dacă nu cumva tocmai aceste lucruri să fie esenţa unui artist: să ai o viaţă de coşmar şi inspiraţia de a urma un curs sau mai multe de creative writing. Oricare ar fi fost viaţa ta dinainte, acum poţi, iată, ajunge un foarte bun scriitor.

Mi s-a părut ciudat în prima instanţă, dar apoi m-am luminat: trăim în epoca în care oricine poate deveni orice prin intermediul cursurilor de specializare, de formare, care sunt la îndemâna tuturor. Te-ai săturat să fii lăcătuş mecanic, salariul e de rahat, iar fabrica ta oricum a fost cumpărată de austrieci şi va fi transformată în depozit de haine vechi? Nu e panică, man, nu te arunca de pe pod cu o piatră agăţată de gât precum înaintaşii tăi medievali pentru că viaţa nu s-a sfârşit aici, te înscrii cu salariul compensatoriu primit de la stat la un curs de IT şi în câteva luni eşti angajat la una din miliardele de firme de profil, şi ajungi pe cai mari. Degetele tale butucănoase, arse de strung, bătătorite de metale şi rugină care apasă trei taste deodată la computer vor deveni foarte curând asemeni mâinilor delicate ale unui pictor sau pianist.

Eşti profesoară şi te-ai săturat să îţi strici plămânii şi corzile vocale urlând la copii obraznici pe holurile şcolii şi în timpul orelor fără niciun rezultat, iar salariul ţi s-a micşorat şi el pentru că … guvernul? Nu e un capăt de ţară, orice vârstă ai avea, un instructor te va primi cu braţele deschise să te înveţe în doar câteva luni cum să faci masaj ca la carte, aromaterapie sau nutriţionism. Nu apucă să se termine anul şcolar pe care l-ai abandonat că vei avea cabinetul tău personal cu muzică orientală în surdină şi cu miresme îmbătătoare în care să îţi relaxezi clienţii din metropolele noastre aglomerate cu muşchii şi creierii prea stresaţi.

Te-ai săturat să fii bodyguard la vreun supermarket şi să ai de-a face tu toţi nebunii? Faci câteva cursuri de canto şi mergi apoi la Vocea României sau la oricare alt concurs de talente şi ajungi vedetă peste noapte. Poţi cânta apoi la nunţi, botezuri sau alte petreceri private pe bani frumoşi, iar viaţa ta va merge într-o cu totul altă direcţie. Şi toată lumea va fi fericită şi mulţumită.

Nu mai vorbesc despre infinitele posibilităţi oferite de Internet. Acolo găseşti răspunsuri la orice întrebare şi o rezolvare la orice problemă. Golurile ţi se pot umple peste noapte, nelămuririle ţi se clarifică după câteva click-uri. Ai şansa cândva de neimaginat de a învăţa ce nici nu-ţi trece prin cap cu ajutorul tutorialelor sau diverselor site-uri specializate. Eu, de exemplu, am învăţat să fiu mecanic auto, mi-am reparat de multe ori maşinile singur învăţând pas cu pas secretele meseriei. Am învăţat, de asemenea, tehnici de horticultură, de gătit, de pescuit, de respiraţie, de gimnastică şi multe, multe altele. Pentru orice lucru m-am obişnuit să caut în această imensă bibliotecă virtuală care a revoluţionat omenirea, aducând toată informaţia la un loc.

Poţi fabrica maşinării şi tot felul de dispozitive ingenioase în spatele casei tale, chiar bombe, poţi face experimente ştiinţifice, poţi ajunge mare influencer, comentator, critic sau hacker, specialist în chineză sau vietnameză, dacă îţi pui mintea. Ai posibilitatea să găseşti şi să înveţi legi ca un avocat sau judecător, poţi să te vindeci singur sau pe alţii ca un medic. Orice problemă îşi găseşte rezolvare, numai să vrei.

Sunt atâtea posibilităţi de reorientare în ziua de azi, de rezolvare a marilor dileme cu care omul obişnuia să se confrunte înainte de epoca aceasta, încât ai impresia că totul e perfect şi că nimic nu este imposibil. E un gând atât de plăcut şi liniştitor… Dar totuşi nu e. Spitalele de nebuni sunt în continuare pline de pacienţi, cu toate că sunt o mulţime de cabinete de psihologi şi psihiatri care funcţionează din ce în ce mai bine, numărul de şomeri e la fel de mare, scriitori rataţi cu duiumul, nefericiţii şi traumatizaţii invadează lumea. Ceva parcă lipseşte din toată această perfecţiune, iar acel ceva este tocmai imprevizibilul, inimitabilul, inefabilul primit pe gratis de la natură: îndemânarea, înclinaţia, talentul. Astea chiar nu ai cum să le înveţi. Îţi poţi da copilul la fotbal o sută de ani cu cei mai buni instructori, fără talent nu va ajunge să joace decât în vreo echipă locală. Ai libertatea de a investi toată averea în cursurile tale de tenis, fără acel ceva de la natură, nu vei ajunge din urmă niciodată pe Simona Halep. Niciodată! Dacă ai bani suficienţi, poţi urma toate cursurile de antreprenoriat din ţara sau continental tău, dar nu vei fi un afacerist bun fără fler.

Nimic nu se compară cu interacţiunea umană directă şi nici cu ceea ce ţi-a dat maică-ta la nimereală din naştere. Oricât de uşoare şi la îndemână ar părea cursurile şi tutorialele, dacă nu vii şi tu cu ceva de acasă, care să te ajute să înţelegi unele lucruri, să completezi nişte goluri rămase, nişte detalii nespuse şi inexplicabile cu ajutorul limbajului, poţi face orice îţi oferă pe tavă modernitatea că va fi în zadar. Nu poţi ajunge un scriitor bun doar urmând un curs de creative writing, nu vei ajunge un medic adevărat fără să ai intuiţia caracteristică nativă, nu vei scăpa niciodată de traumele suferite în copilărie, de momentele de depresie, de atacurile de panică doar mergând la un psiholog. Îţi trebuie ceva din tine care să te ajute să rezolvi acele probleme, care să te scoată la liman ca o mână invizibilă şi străină, pe care o numeşti pe moment „divină”. Dacă acel ceva îţi lipseşte, problemele tale vor muri doar odată cu tine.

Şi, nu, nu orice lăcătuş mecanic poate ajunge un IT-ist, nu orice profesor poate fi la un moment dat un maseur bun. Se spune că 10% e talent şi restul muncă şi perseverenţă. Ei bine, uneori poate fi doar 1%, dar dacă lipseşte, cuiul se va îndoi la ultima lovitură.

Sunt o mulţime de oameni care se lasă atraşi de mirajul posibilităţilor infinite care li se deschid în faţă datorită tehnologiei şi ştiinţei, dar nu vor ajunge valoroşi decât cu ajutorul indefinibilului venit pe gratis de la mama natură, de la misterioasa şi geniala natură. Iubiţi copilaşi, nu vă lăsaţi păcăliţi de părinţii naivi care vă spun cu dărnicie: „Puiule, poţi ajunge în viaţă orice îţi doreşti!…” Posibilităţile voastre sunt deja limitate şi, pe măsură ce trece timpul, dacă nu triplezi cu muncă şi tenacitate ceea ce ai primit, în loc să ajungi departe, vei ajunge foarte …aproape.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

Comentarii