Despre „suava barbarie” actuală

Aceasta e teza care stă la baza cărţii lui George Colang despre barbaria actuală. În analiza celor trei moduri ale barbariei identificate în societatea contemporană, perspectiva care opune civilizaţia barbariei şi pe civilizat barbarului este depăşită, deoarece, de la un punct, străinul, cel de dincolo de ziduri, diferitul, cel ce nu ne seamănă şi pe care-l situăm la marginea comunităţii, dincolo de garduri, dar deopotrivă dincoace, în interiorul protejat de acestea îşi va revendica dreptul la o existenţă mai mult decât etimologico-istorică şi va deveni în ultimă instanţă cel crud, sălbatic şi tot ceea ce mai înţelegem astăzi prin acest termen. Mai mult, barbaria şi civilizaţia nu se opun, ci într-un mod extrem de subtil nu pot decât coexista astfel încât civilizaţia nu ar fi decât barbarie sofisticată.

George Colang supune atenţiei chipurile barbariei actuale cu privire la trei sfere: politică, economică şi tehnică. În primă instanţă, omul devenit masă de manevră pentru politicieni este folosit în mod barbar. Ca barbar. Adică doar astfel omul ajunge barbar. Iar civilizatul nu-i decât cel ce decide regulile jocului, cel ce dispune de semenul său. Barbaria economică vine în continuarea celei politice ca luptă de clasă. Prin barbarie economică se are în vedere faptul că omul nu mai contează altfel decât în termeni de rentabilitate, investiţie, profit, achiziţie etc. Barbarul e sclavul consumismului, la cheremul companiilor, al angajatorilor, dar şi al strategiilor de piaţă, fiind tratat ca mijloc spre atingerea anumitor scopuri şi prin aceasta contribuind la realizarea intereselor celui ce dispune de el; paradoxal cel ce se foloseşte de barbar e chiar civilizatul din această ecuaţie ce se stabileşte între barbarie şi civilizaţie, diferit de modul în care ne-am obişnuit să opunem cei doi termeni până acum. În fine, progresul tehnologic surclasează inteligenţa umană şi prin aceasta omul îşi pierde identitatea, personalitatea, dincolo de opoziţia dintre barbarie şi civilizaţie: "În baia de mulţime, de inte­rese de toate felurile, omul este cules, sedus şi astfel declasat, căzut din rândul drepturilor sale fundamentale. Iluzia este astfel conturată, iar barbarul este gata să devină, într-un final, civilizat".

George Colang impune o perspectivă etică asupra întregului mecanism. În politică, barbarul este naivul sedus de discursuri demagogice, ademenit cu tot felul de utopii, nu lipsite de un punct de plecare real. Barbaria nu-i decât "modalitatea de acaparare, de corupere a in­dividului ce trebuie să fie sedus". Dominatorul îl supune pe barbar, potrivit propriilor interese. Civilizatul se comportă barbar şi-l aserveşte pe acesta din urmă, care era el însuşi în postura civilizatului până să survină această situaţie. Ulterior, barbarul intră în joc. Şi ar putea chiar să fie el cel ce domină, de fapt. Dialectica civilizat-barbar ia uneori forma unui schimb de roluri (regăsesc aici o influenţă a teoriei lui Hegel asupra raportului stăpân-sclav, recontextualizată).

Barbaria politică e rafinată deoarece stă sub însemnele unei civilizaţii a spectacolului. Din ce în ce mai mult (şi observ acest lucru de ceva vreme), la nivel european şi chiar mondial scena politică a început să dobândească un caracter estetic. Aspecte minore, precum faptul că preşedintele Statelor Unite ale Americii a fost actor sau că actualul preşedinte al Franţei e iubitor de teatru şi a studiat teatru sunt totuşi câteva semne destul de clare. Orice eveniment politic, fie că vorbim de un protest, fie de un miting electoral poate fi analizat cu instrumentele esteticianului teatral. În România, acest aspect a devenit evident odată cu protestele care-au început în ianuarie 2017. O considerare atentă a imaginilor popularizate în spaţiul online relevă asemenea aspecte, culminând cu momentul când zeci de mii de manifestanţi au realizat în Piaţa Victoriei un tricolor uman (luminând cu lanterna telefonului mobil coli colorate şi scandând acelaşi lucru în acelaşi timp). La fel, cele două mitinguri electorale de la Iaşi (organizate de PDS, respectiv de PNL pe 9 şi 11 mai 2019) pot fi supuse unui examen estetic, nu fără implicaţii etice. Spre exemplificare, am putea remarca scenografia bazată pe o cromatică realizată din culori concordante (albastru-galben) la care au apelat liberalii, dramatismul fondului muzical sau asertivitatea replicilor. Sau am putea face referire la o estetică a grotescului ce atinge punctul culminant când susţinătorii se închină la însemnele electorale ale PSD-ului. Mitingul în cauză apelează în mai mare măsură la latura emoţională a spectatorului activ, în timp ce mitingul liberalilor face apel la latura sa reflexivă. Doar reamintesc scurt reacţiile contramanifestanţilor de după garduri care, ca nişte barbari, îşi bat joc de manifestanţi. Imaginile sunt disponibile şi mediatizate, astfel încât nu îşi au rostul prea multe comentarii. Cu privire la raportul barbarie-civilizaţie, aceste imagini au fost percepute în sensul că civilizatul râde de barbar sau exact invers (barbarul sedus şi îndoctrinat politic), dar insistându-se pe polarizare când de fapt e un schimb de roluri extrem de versatil între civilizaţie şi barbarie, un subtil joc dialectic între exterioritate şi interioritate. Un spectacol de aşa natură încât să creeze suspans şi reacţii în rândul spectatorilor celor mai pasivi.

Revenind la volumul recenzat, am regăsit la George Colang concepte similare. El vorbeşte de "cetăţeanul spectator", chiar dacă nu neapărat în sens estetic, ci într-unul mai curând etic: cetăţeanul folosit ca mijloc şi astfel ajuns barbar. Dar discută în acelaşi timp şi de roluri şi de lipsa de importanţă a persoanei din spatele personajului/rolului, ambele fiind pur formale. Din punctul de vedere etic care îl interesează pe Colang, formalismul se bazează pe folosirea omului de către alt om ca mijloc (kantianism la care revine în multiple rânduri), transformându-l în barbar. În acelaşi timp, între aşa-zişii barbar şi civilizat se stabileşte un soi de complicitate, de asumare a rolurilor, ca-ntr-un spectacol, iar miza este până la urmă senzaţionalul. Din punctul de vedere estetic care mă interesează, în surprinderea spectatorului celui mai avizat şi transformarea lui, fie şi numai pentru o clipă, în barbar constă reuşita show-lui politic.

(Recenzie la volumul Dimensiuni şi perspective etice asupra barbariei actuale de George Colang, editura Eikon, Colecţia Universitas, Seria Filosofie, Bucureşti, 2018)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

Publicitate și alte recomandări video