Dramă provocată de căpuşă: Alina şi copilaşul ei vă cer ajutorul. De 12 ani are o boală cumplită: Lyme

miercuri, 24 aprilie 2019, 01:50
6 MIN

Calvarul Alinei Popa, acum în vârstă de 28 de ani, mamă a unui băieţel, a debutat în adolescenţă, când a început să aibă simptome ciudate. Şapte ani a stat fără un diagnostic, medicii recunoscându-i în faţă la un moment dat că boala ei îi depăşeşte. „Păream a le fi un mister medical“, îşi aminteşte Alina. După ce i-a paralizat o mână, un medic a reuşit să-i pună diagnosticul corect: boala Lyme, dată în 80% din cazuri de înţepătura unor insecte infectate deja, cel mai adesea căpuşă. De aici înainte aveau să înceapă probleme şi mai mari, atât pentru ea cât şi pentru tânăra ei familie. Povestea Alinei, pentru care cunoscuţii au demarat o campanie de strângere a 20.000 de euro necesari unei operaţii salvatoare în străinătate, în rândurile de mai jos.

În urmă cu 12 ani, pe când era doar o adolescentă, Alina Popa a început să aibă o serie de simptome inexplicabile. Îşi pierdea brusc cunoştinţa sau îi creştea tensiunea neaşteptat, şi din această cauză ajungea periodic la spital. Treptat, acestor stări li s-au adăugat şi câteva probleme neurologice şi digestive, organismul Alinei având reacţii tot mai agresive de la zi la alta. „În 2007 am început brusc să am stări de leşin şi probleme cardiace, aşa că ajungeam de multe ori la spital leşinată sau cu hipertensiune. Uşor, uşor, au început să apară tot felul de alte simptome cardiace, neurologice şi digestive. Îmi era afectat întreg organismul şi, pentru că nu ştiam de ce, am fost la tot felul de doctori. Ei mi-au spus că îi depăşeşte situaţia mea, că păream a fi un mister medical“, poveşte Alina. Deşi avea multe simptome, acestea păreau să se potrivească mai multor boli, care nu se confirmau însă ulterior, astfel că timp de şapte ani nimeni nu a reuşit să-i spună ce are şi cum se poate trata. În tot acest timp, fata şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în casă, luptându-se cu durerile şi cu starea constantă de rău. Viaţa de adolescentă a fost un drum continuu între casă şi spital, până când, în 2014, i-a paralizat una dintre mâini. În urma investigaţiilor, un medic i-a pus, pentru prima dată, diagnosticul de borelioză, afecţiune cunoscută mai frecvent sub denumirea de boală Lyme.

„Am revenit din paralizie“

Diagnosticată la câţiva ani de la infecţia iniţială, ce ar fi putut tratată atunci cu un simplu antibiotic bucal, boala neştiută a devenit cronică. Astfel că, deşi a fost tratată ulterior puternic cu antibiotic, multe dintre simptomele severe continuă să o chinuie pe Alina şi azi. Fata şi-a revenit din paralizie, dar după sarcină a dezvoltat o alergie la substanţele chimice, din cauza cărora a intrat în şoc anafilactic şi stop cardiac de mai multe ori. Ultima dată când i s-a întâmplat a fost readusă la viaţă în salvare, după o doză de adrenalină. „Din 2014 până acum nu am putut face mare lucru în privinţa bolii, deoarece sistemul medical nu pare s-o cunoască foarte bine. Mi-am revenit din paralizie în urma tratamentului cu antibiotic, însă celelalte simptome s-au agravat sau au apărut altele, imunologice. Am alergie la parfum, detergent, fum, pesticide, la absolut orice substanţă chimică. Am făcut şocuri anafilactice din cauza cărora ajungeam la spital aproape la două zile“, spune Alina. În 2018, un alt medic i-a reconfirmat diagnosticul, ajungând însă la concluzia că acestuia i se adaugă şi o serie de coinfecţii. Din cauza alergiilor sale, Alina nu a putut însă urma tratamentul impus, astfel că a rămas să se lupte singură, fără medicaţie, cu efectele maladiei. Acum are tot timpul cu ea o baterie de oxigen şi injecţia cu adrenalină, pe care să i-o poată face soţul în cazul unui alt şoc. Aşa încearcă să-şi ţină sub control boala, din cauza căreia a fost la un pas de moarte de patru ori în doar câteva luni.

Pe lângă manifestările fizice brutale, Alina are şi pierderi de memorie, aşa că soţul său trebuie să fie mereu în preajmă să o ajute. „Uit foarte multe lucruri esenţiale, iar soţul meu e mereu alături ca un fel de agendă care mă ajută să mi le amintesc. De multe ori îl întreb cum o cheamă pe prietena mea cea mai bună, de exemplu, pentru că sunt şocată să constat că pur şi simplu nu pot să îmi accesez memoria, şi asta mă sperie“, spune aceasta.

Evoluţia bolii Lyme

În 2014, Alina era una dintre cele 248 de persoane confirmate cu boala Lyme din România. Alte 17 persoane erau clasificate, în urma testelor, ca fiind probabil infectate cu borrelia burgdorferi, bacteria care cauzează boala. De atunci, numărul bolnavilor a fost în creştere, ajungând în 2017, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), la 323 de îmbolnăviri şi 17 posibile îmbolnăviri.

Cele mai multe persoane sunt însă diagnosticate la începutul infecţiei, tratându-se cu antibiotic bucal, numărul celor care ajung în stadiul al III-lea, în faza cronică, fiind destul de mic. În 2014, în anul diagnosticării Alinei, doar 12 persoane fuseseră descoperite cu forma cronică a bolii Lyme, numărul scăzând la 6 cazuri în 2017. Pe când era încă la liceu, nici Alina, dar nici altcineva, nu a făcut legătura dintre muşcătura unei căpuşe sau altă insectă şi simptome, muşcătura parazitului fiind cauza menţionată în 81% la sută din cazuri, arată o statistică a INSP. Deşi în fază incipientă boala se vindecă uşor, dacă avansează şi nu este diagnosticată aceasta afectează sistematic întreg organismul, putând provoca paralizie, şoc anafilactic, atacuri cerebrale sau chiar deces.

Cum o putem ajuta

În prezent, Alina Popa îşi trăieşte viaţa ca într-o bulă improvizată în propria casă, încercând să se ferească de orice i-ar putea provoca vreo stare de rău sau chiar moartea. Lângă ea se află zilnic soţul său, Tudor Popa, de 31 de ani, care se ocupă de casă, o veghează pe bolnavă şi are grijă de copilul lor, de doar câţiva ani. „Viaţa de zi cu zi e un iad din toate punctele de vedere, fiindcă zilnic o văd că se simte din ce în ce mai rău. Boala netratată face ravagii din ce în ce mai mari şi o văd zilnic tot mai rău. Pentru noi fiecare zi în plus contează foarte mult. Îmi este greu pentru că trebuie să am grijă de copil, să îi fac lapte, să îi fac de mâncare soţiei, să fiu lângă ea când îi e rău.

De multe ori nu dorm noaptea ca să o supraveghez când se simte rău, să fiu gata să pun mâna pe telefon şi să chem salvarea în caz de orice. Drumurile la spital sunt foarte dese, la fel şi nopţile nedormite“, spune Tudor. Pentru a se trata, Alina era nevoie de terapie cu celule stem sau de tratament personalizat pentru boala Lyme, într-un cadru supravegheat, la o clinică din Serbia, Germania sau SUA. Tratamentul, fără celelalte cheltuieli, costă însă 20.000 de euro, iar familia Popa trăieşte lunar cu 1.400 de lei, indemnizaţia de creştere a copilului pe care o primeşte bărbatul, şi din alocaţia celui mic, cu care abia reuşesc să se întreţină. Cei care vor să ajute la salvarea Alinei şi s-o ajute să se întoarcă la o viaţă normală pot dona într-un cont special deschis la BRD, pe numele Popa Tudor Dumitru, IBAN RO67BRDE240SV66840352400.

 

 

Comentarii