Caută 
Când averea soţilor, după zeci de ani împreună, poate fi împărţită şi altfel decât jumi-juma?
Împărţirea averii după divorţ. De ce nu vor primi cei doi câte jumătate
2 MIN
Doi soţi care s-au despărţit amiabil s-au reîntâlnit în instanţă pentru a se decide cum să fie împărţite bunurile comune. Femeia a propus împărţirea în mod egal. Bărbatul a cerut însă mai mult: două treimi din valoarea bunurilor. Magistraţii Judecătoriei au stabilit un raport de 60-40, dar Tribunalul va stabili procentul final.
Lucica N. şi Neculai R. au fost împreună aproape 30 de ani. S-au căsătorit în 1991, locuind în Medgidia până în 2003. Au vândut apartamentul de acolo şi şi-au cumpărat altul în Iaşi. Au divorţat amiabil în 2018, dar problema partajului a rămas nerezolvată. În plângerea înaintată judecătorilor, Lucica N. afirmă că, de când se mutaseră în Iaşi, au lucrat la aceeaşi firmă, patronată de fratele soţului, având salarii aproximativ egale. Ca atare, a cerut împărţirea în mod egal a masei de partaj constând în apartament, mobilier, electrocasnice, dar şi icoane, tablouri şi o bicicletă.
Propunerea femeii a fost respinsă de fostul soţ. Acesta a invocat faptul că apartamentul din Iaşi a fost cumpărat cu ajutorul financiar al fratelui său, patronul unui lanţ de librării din oraş. Acesta ar fi acoperit în totalitate şi cheltuielile de renovare a apartamentului, ajutându-i financiar şi cu ocazia concediilor. Pentru o parte din bunurile mobile, Neculai R. a încheiat un contract pe care l-a plătit singur.
Conform legii, se consideră că foştii soţi au avut o contribuţie egală la cumpărarea bunurilor obţinute în timpul căsătoriei, cu excepţia situaţiei în care se dovedeşte contrariul. În acest sens, judecătorii au constatat că rudele soţului i-au ajutat mai mult decât cele ale soţiei. În plus, veniturile celor doi nu au fost de fapt egale, soţul având un salariu mai mare. Magistraţii au validat şi afirmaţiile bărbatului referitoare la creditul contractat şi plătit de el.
„În aceste condiţii, raportat la probele invocate, la întreaga durata a căsniciei, şi împrejurările de fapt reţinute, urmează a se reţine o contribuţie majorată în favoarea pârâtului, dar nu în proporţia solicitată de acesta, ci în proporţie de 60%, iar in favoarea reclamantei, de 40%“, au precizat judecătorii.
Acelaşi raport a fost stabilit de magistraţi şi în privinţa cheltuielilor de judecată, bărbatul urmând să achite 9.000 de lei, iar fosta sa soţie, 6.000 de lei. Neculai R. a rămas însă nemulţumit: a declarat apel împotriva sentinţei.
