Întâlnire secretă la ora 12 noaptea, în Senatul Universităţii, pentru schimbarea Regulamentului

Preşedinta Senatului Universităţii Leagănul Civilizaţiei, doamna Maribella Surîs, era furioasă pe doi dintre membrii înaltului for academic – pe profesorul Stepariug Moftează, de la Civilizaţii Străvechi, şi pe profesorul Vladimid Stripeţ, de la Civilizaţii Vechi. Ea însăşi profesoară la Civilizaţii Pre-Moderne, Maribella îşi alimentase furia obiectivă (întemeiată pe motive concrete, ce se vor vedea mai jos) cu mici puseuri de subiectivitate, ivite din competiţia specializărilor. Pe palierul subiectivităţii, un rol important l-au avut şi cei doi vice-preşedinţi, profesorul Nerol Scarlatin – titular la Civilizaţie Modernă – şi profesoara Taralamba Fredon – ocupanta Catedrei de Civilizaţie Post-Modernă –, care credeau că disciplinele predate de Moftează şi Stripeţ nu aveau ce căuta într-o universitate euro-americană a secolului XXI. Îi repetau detaliul mereu doamnei Surîs, supralicitându-şi, desigur, critica şi pe fondul amintitelor defecte obiective, dezvăluite de cei doi.

Care erau defectele în cauză? Două particularităţi comportamentale ale lui Stepariug şi Vladimid, complet opuse, însă, în ochii Maribellei, în egală măsură antipatice şi demne de oprobriu. În timp ce Moftează lipsea de la şedinţe, Stripeţ era prea prezent. Dacă absenţa în exces poate fi înţeleasă, prezenţa cu asupra de măsură trebuie cumva explicată. Vladimid Stripeţ îşi făcea simţită personalitatea la şedinţe într-un mod covârşitor. Vorbea mult, criticând, încontinuu, orice iniţiativă administrativă sau legislativă. Expozeurile sale erau amănunţite, dar, deşi aparent competente, imposibil de urmărit. Vladimid ţipa deranjant, vocea urcându-i uneori atât de sus, încât simţeai nevoia să-ţi astupi urechile.

La sfaturile machiavelice ale lui Scarlatin şi Fredon, Surîs a convocat o aşa-zisă „şedinţă de urgenţă” în miez de noapte. Notificarea electronică a membrilor Senatului s-a produs la orele 22.30 într-o zi de sâmbătă. Întâlnirea fusese programată pentru ora 24.00. Se înţelege, au venit doar trei senatori, preşedinta şi cei doi vice-preşedinţi. Ordinea de… noapte conţinea un singur punct: „Schimbarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Senatului, în conformitate cu noile cerinţe ale Societăţilor Pre-Moderne, Moderne şi Post-Moderne”. Modificarea viza introducerea unor prevederi cruciale în capitolul „Drepturile şi obligaţiile membrilor Senatului universitar”. Prima redefinea prezenţa obligatorie la şedinţele forului, aducând completarea coercitivă: „La două absenţe nemotivate, senatorul va fi exclus”. Aici, Scarlatin, cu nervii captivi în oala sub presiune, solicitase inţial excluderea „la zero absenţe”.

Surîs şi Fredon, deşi furibunde la rându-le, i-au explicat, cu o doză de raţiune în plus, că, în cazul în care introduceau prevederea, se demitea, practic, tot Senatul. Nerol, cedând, a cerut „o absenţă unică”, dar nici aşa nu a mers, colegele amintindu-i că lipsise şi el o dată în actualul mandat. Spumegând, Scarlatin a strigat: „Bine, atunci o absenţă şi jumătate!” Doamnele l-au liniştit din nou, observând că „jumătatea” în chestiune nu putea fi cuantificată, întrucât durata şedinţelor rămânea variabilă, depinzând de debitul verbal al lui Stripeţ. În fine, asta i-a trimis la prevederea a doua. Dacă, prin limitarea absenţelor, „îi puneau cruce chiulangiului de Moftează”, după cum s-a exprimat Maribella, găsiseră, iată, in extremis, un ac şi pentru cojocul „nebunului de Stripeţ”.

Cei trei au stabilit (după ce s-a liniştit Nerol care începuse iarăşi să zbiere „zero secunde”) că „durata unei intervenţii senatoriale nu va depăşi un minut, depăşirea ducând la excluderea celui vinovat”. Astfel, îl crucificau, fără drept de apel, şi pe Stripeţ. Regulamentul a intrat imediat în vigoare. Ce să vezi însă? La următoarea şedinţă, Vladimid a apărut echipat în dragon asiatic, cu patru labe. A explicat că picioarele din spate îi aparţineau lui Moftează care se prezenta la Senat. Apoi, a adăugat că Stepariug este agorafob şi bun administrator, iar el, prin contrast, agorafil şi bun orator. Până acum, Moftează îi dictase în căşti, de la distanţă, ce să zică, iar el rostise tare ce i se transmitea, pentru a putea fi auzit de furnizorul de informaţii. Profesorii se completau deci reciproc. Moftează oferea competenţă şi know-how administrativ, iar Stripeţ retorică şi curaj. Unul îşi trata agorafobia, celălalt îşi hrănea agorafilia. Împreună formau un excelent senator şi, ca atare, în lumina noului regulament, urmau să vină la şedinţe în costum de dragon chinezesc, singurul care îi cuprindea pe amândoi în aceeaşi entitate. Stripeţ a constatat că dragonul – nespecificat în regulament – avea dreptul la oricâte minute de speech şi-ar fi dorit, întrucât nu putea fi exclus. Maribella s-a prelins moale sub masă, în vreme ce Scarlatin, cu ochii ieşiţi din orbite, ţipa victorios: „Arestaţi-l pentru expunere indecentă! Agorafilie înseamnă adicţia de a întreţine relaţii intime în locuri publice.”

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi