Ioana Precupan, Consilier în alăptare acreditat IBCLC, Maternitatea Arcadia: Înţărcarea este un proces lent, de durată, ce începe cu prima gură de alimente solide oferită copilului şi se încheie cu ultima gură de lapte extrasă din sânul mamei.

Autoînţărcarea – ghidată de copil

Autoînţărcarea apare treptat, pe măsură ce copilul dezvoltă mecanisme de gestionare a nevoilor împlinite de sân. Este un proces biologic de durată (vârsta medie la care copiii se autoînţarcă este între 2,5 şi 4 ani), asociat cu creşterea cantităţii de alimente solide acceptate de copil după începerea diversificării. În acest caz, lactaţia mamei scade treptat şi se adaptează în permanenţă nevoilor copilului. Cu cât suge mai rar sau mai puţin din sânul mamei, cu atât sânii mamei vor produce mai puţin lapte.

Atunci când copilul este pregătit să reducă alăptarea, poate da anumite semne: perioade mari de timp în care nu cere sânul, acceptă alte lichide fară să protesteze, cantitatea solidelor ingerate este din ce în ce mai mare, este implicat în alte activităţi şi începe să refuze sânul. Pe finalul autoînţărcării, copilul poate suge la intervale mari de timp, zile sau chiar săptămâni, până nu mai cere deloc. În cazul autoînţărcării, mama nu are nevoie să acorde o grijă deosebită sânilor.

Inţărcarea ghidată de părinte: blândă sau bruscă

Decizia mamei de a înţărca apare de cele mai multe ori atunci când se simte obosită fizic şi/sau emoţional, caz în care poate crede că produce o cantitate insuficientă de lapte sau poate semnala durere asociată alăptării. De asemenea, angorjarea frecventă a sânilor, mastite recurente, întoarcerea la serviciu, nevoia de a lua medicaţie, influenţa familiei, o nouă sarcină, toate pot duce la luarea deciziei de a întrerupe alăptarea. În cele mai multe cazuri, soluţia nu este înţărcarea, ci informarea corectă a părinţilor.

Dacă după ce mama a explorat nevoile reale, decizia ei rămâne aceea de a înţărca e important să cunoască opţiunile. Înţărcarea blândă este ghidată de părinte prin amânarea meselor, limitarea timpului petrecut la sân şi/sau eliminarea suptului pe anumite perioade. Este o decizie unilaterală (a mamei), de aceea este normal ca cel mic să nu o accepte neapărat cu uşurinţă. În acest caz, suportul emoţional al mamei pe toată perioada de acomodare la noile reguli ale relaţiei este esenţial. Este important ca mama să urmărească evoluţia la nivelul sânilor, iar dacă apare senzaţia de durere sau de disconfort să detensioneze uşor sânul. Înţărcarea bruscă reprezintă decizia mamei de a opri alăptarea imediat.

De subliniat faptul că în foarte puţine cazuri este necesară: mama primeşte medicaţie incompatibilă cu alăptarea (foarte rare situaţiile în care specialistul care vă recomandă tratamentul nu poate găsi alternative compatibile), separarea de copil pe termen lung sau nedefinit etc. În acest caz, trebuie acordată o atenţie deosebită sânilor, pentru a evita blocarea canalelor, mastită sau abces mamar. În cazul în care apar zone dure/roşii pe sân sau stări febrile asociate cu modificări ale sânilor – cereţi ajutorul unui consultant în alăptare IBCLC. Pentru programări, aveţi la dispoziţie numărul 0232 920, Call Center Arcadia.