La ţară, cât stau în casă (şi stau tot mai mult, că, de, vremea, ziua tot mai scurtă…), merge radioul. Invariabil pe Radio România Actualităţi. Unde în câteva rânduri deja m-a surprins următoarea formulare: La cutare oră, preşedintele Klaus Iohannis va ţine o conferinţă de presă „pe care Radio România Actualităţi intenţionează s-o transmită”…
Poftim? Cum adică: „intenţionează”?, m-am întrebat eu nedumerit (ca să nu zic: contrariat), auzindu-l de pildă pe Johann Pohrib (Obiectiv România, 16.00-18.00) cu formularea. Nu de alta, dar RRA e principalul radio public al ţării (susţinut din bani publici), ca atare aş zice că are obligaţia fără rest de-a transmite astfel de conferinţe (nu doar ale lui Iohannis, chiar şi cele ale lui Ciolacu, na, să zicem, că e şi el, vremelnic, al treilea om în stat, nu?)!
Când tu spui „intenţionează”, sună cam aşa: avem intenţia s-o transmitem (în direct, desigur), dar nu putem/vrem să garantăm asta pentru că… dacă vine de undeva, „de sus”, vreun telefon care sugerează că n-ar fi indicat să transmitem conferinţa de presă…? Nu vreau să fac niciun proces de intenţie – poate-i doar o reminiscenţă de pe vremea când chiar se implicau guvernanţii în politica editorială, de se trezeau redactorii ori crainicii sunaţi „de sus” primind felurite indicaţii „preţioase”. (Poate-s naiv, poate se mai întâmplă, totuşi, şi azi, n-am de unde să ştiu…) Totuşi, trebuie să precizez că RRA, ori de câte ori a intenţionat să transmită conferinţa de presă a lui Iohannis, a transmis-o.
În fine, ce să vezi, or mai fi observat şi alţii, de pildă cineva mai important decât mine, simplu ascultător în context, treaba, iar săptămâna trecută am auzit-o pe crainica aceleiaşi emisiuni Obiectiv România, pe Mirela Băzăvan, adică, anunţând că preşedintele Iohannis va ţine o conferinţă de presă pe care RRA „o va transmite”! (În paranteză fie spus, mai nou lucrează în alternanţă – două săptămâni ea, două săptămâni Pohrib – evident, „din cauză de covid”.) Ce-i drept, de data asta fusese vorba de conferinţa de presă ţinută de Iohannis cu ocazia împlinirii unui an de la preluarea celui de-al doilea mandat…
Altfel, ştiu, sunt mulţi (chiar şi printre intelectualii „fini”) cărora nu le place de Iohannis, dar continui să cred că e preşedintele potrivit pentru România de azi. Veţi vedea. Iar ceea ce face acum, implicându-se constant în mersul guvernării şi al ţării (inclusiv prin atâtea şi atâtea conferinţe de presă – mai multe deja într-un an decât în tot primul său mandat) mi se pare mai mult decât binevenit: mi se pare potrivit, ba, chiar necesar.
Haideţi să ne imaginăm că după câştigarea celui de-al doilea (şi, deci, a ultimului) mandat, nu s-ar fi implicat cine ştie cât: ehei, ce i s-ar mai fi reproşat treaba, după deviza: de, sasul s-a văzut cu sacii în căruţă, acuma trai pe vătrai la Cotroceni, frate! Acuză venită adesea în timpul primului mandat, mandat în care, însă, n-a putut, ca să zic aşa, să construiască nimic (totuşi, preşedinţia este parte a executivului!), câtă vreme tot timpul avea de oprit deconstrucţia statului de drept pe de-o parte, şi construcţia statului mafiot, pe de altă parte, încercată de PSD. Ei bine, ce să vezi: lui Iohannis îi pasă şi n-are de gând să lase România-n voia sorţii şi-a PSD-ului. Şi bine face.
P.S. Cât priveşte postul public Radio România Actualităţi, prestaţia lui mi se pare decentă – şi asta nu doar în comparaţie cu TVR1.
Michael Astner este poet, traducător şi publicist