Joaca de-a reforma

Coaliţia de la guvernare se joacă cu focul. La fel ca pe vremea catastrofalei CDR, tratarea situaţiei social-economice a ţării se face prosteşte, grosier, la grămadă. Din abordarea guvernanţilor lipsesc nu doar nuanţele, ci şi inteligenţa. Am învăţat toţi, nu doar din filmele americane, că, într-o negociere cu un partener agitat, nu se spune niciodată nu.

Dar cabinetul Cîţu a anunţat încă de la început îngheţarea salariilor bugetarilor; şi nu, aşa cum ar fi fost normal, startul mult necesarei reforme administrativ-teritoriale (ca să ne referim la cel mai corupt şi neperformant sector al statului). Unde, odată cu desfiinţarea a mii de UAT-uri depopulate şi falimentare, să apară prevederea majorării lefurilor pe baza unor criterii clare de performanţă. Chiar nu există aceste criterii? E suficient să priveşti spre zona privată, unde salariatul din orice domeniu e plătit direct proporţional cu rezultatele muncii sale şi nu potrivit vârstei, slugărniciei afişate faţă de şefi, silicoanelor băgate în buze ori partidului ce i-a înlesnit angajarea. În perspectivă electorală – aşa se gândeşte! – pierdeai votul a 30% dintre angajaţi, dar îi câştigai de partea ta pe ceilalţi 70%. Însă i-ai ostilizat pe toţi!

Mai mult, Cîţu trebuia să se arate de la început revoluţionar, dar corect în împărăţia bugetară. Să afirme răspicat că este aberant să păstrezi în sistem funcţionari ce nu-şi pot justifica averile; medici condamnaţi pentru şpagă ce continuă să se menţină la conducerea unor spitale prin interpuşi; profesori care-şi bat, insultă ori îşi hărţuiesc elevii; poliţişti ce fraternizează cu interlopii. Sau judecători care fentează legea mai dihai ca Bercea Mondial.

Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să-l aud pe Cîţu anunţând că fiecare avere trebuie taxată, iar orice leuţ dobândit ilegal, luat înapoi. Că (eterna poveste cu prinţişori şi pirande de care nu se leagă nimeni!) nu poţi avea palate şi merţane, dar şi ajutor social! Că toate prejudiciile generate de şmenurile politicienilor, însumând multe miliarde de de euro, vor fi recuperate fără întârziere de la nevestele ori copiii marilor hoţomani. Că statul va cere înapoi primele, sporurile, indemnizaţiile etc. de la toţi cei care nu şi-au respectat fişa postului – că tot doreşte premierul să taie sporurile!  

Că pensiile speciale vor deveni o amintire urâtă. Că numărul parlamentarilor ca şi privilegiile lor vor fi reduse drastic. Că pomanagii de care e plină ţara vor fi puşi la treabă – măcar să strângă gunoaiele aruncate oriunde are cineva chef. În felul ăsta găseai suficienţi bani pentru majorarea pensiilor cinstite. Nu sunt legi? E destul să priveşti spre Europa civilizată şi să te inspiri de acolo. Ne povesteaţi de o ţară ca afară!

Dar am auzit deja liberali susţinând că reformele reprezintă un moft, că e nevoie doar de mici retuşuri pe ici pe colo, însă, în rest, totul merge bine şi ţara va merge tot mai bine în absenţa pesediştilor, care furau prea mult. Ei, liberalii, fură mai puţin! Deci, să-i ţinem la guvernare în următorii 100 de ani şi vor schimba radical România. Aşa se lăudau şi cei din CDR, dar nu se pricepeau la nimic!

De altfel, Cîţu pare deja depăşit de situaţie, dând credibilitate teoriei ce-l prezintă ca pe un simplu pion, pus în fruntea guvernului doar pentru a decide nişte măsuri nepopulare. După el, peste vreun an, va apărea „salvatorul”, ce-şi va asuma dezvoltarea ţării! Exact aşa au procedat şi cei din CDR, fiind la un pas să işte o nouă revoluţie! Şi ei s-au jucat cu focul până s-au ars rău de tot: mirosul de cadavru politic persistă până azi!

Ce nu înţeleg guvernanţii este faptul banal că nefăcând distincţie între ceea ce funcţionează şi nu ceea ce nu funcţionează, între cei care muncesc şi cei care freacă menta, vor deregla întreg mecanismul social şi economic. Nu înseamnă divide et impera, cum ţipă pesediştii, prefăcându-se revoltaţi, în timp ce-şi ascund banii în străinătate, ci pur şi simplu un gest de normalitate. Îmi aduc aminte că aţi promis o Românie normală la cap, la inimă şi la trup!