Judecătorul Tărniceriu se bate cu procurorul Eva: vrea reabilitare, dar acţiunea sa s-a dovedit a fi cu două tăişuri

Judecătorul spune că a fost condamnat în urma unui denunţ mincinos

Procesul prin care Tărniceriu cere revizuirea sentinței sale de condamnare se află pe rolul Curții de Apel Suceava, următorul termen de judecată fiind programat pentru luna septembrie. Până să decidă însă judecătorii, conflictul dintre Tărniceriu și Eva a ajuns în analiza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În plângerea înaintată procurorilor, Tărniceriu susține că a fost victima persecuțiilor lui Eva, ajungând să fie condamnat în urma unui denunț mincinos. Până acum, procurorii Parchetului ÎCCJ au ajuns la două concluzii apropiate, dar cu consecințe radical diferite.

În dosarul său de trafic de influență, Tărniceriu a fost acuzat că în 2010 a acceptat jumătate dintr-o șpagă de 50.000 de euro, lăsând să se înțeleagă că poate influența luarea unei decizii favorabile într-o speță de fond funciar. Fostul primar al comunei Gorban, Ioan Leonte încerca să intabuleze o suprafață de 250 ha aparținând statului în folosul fimei Pescăruș 2005 SRL pe care o administra. Cealaltă jumătate a șpăgii urma să fie încasată de un apropiat al judecătorului, Emanuel Osoianu. Potrivit plângerii lui Tărniceriu, procurorul Emilian Eva ar fi determinat doi martori să depună un denunț mincinos împotriva judecătorului. În plus, Eva l-ar fi convins pe Osoianu să declare că a avut o înțelegere cu Tărniceriu pentru a interveni în favoarea lui Leonte. La schimb, Eva i-ar fi promis lui Osoianu că nu va cere prelungirea arestării sale preventive. Pe denunț și pe această declarație falsă s-ar fi bazat condamnarea lui Tărniceriu la 3 ani de închisoare cu suspendare.

O primă analiză a fost efectuată de procurorii de la SIIJ

În baza plângerii lui Tărniceriu, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) a început cercetări pentru abuz în serviciu. Ulterior, ele au fost extinse și pentru săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă. După primele audieri, anchetatorii constataseră că Osoianu își retrăsese declarația dată împotriva lui Tărniceriu. Ulterior, procurorul Eva dispusese începerea urmăririi sale penale. Anchetatorii au considerat că acțiunea procurorului ar fi putut constitui o măsură represivă luată de acesta împotriva lui Osoianu. În februarie, anchetatorii SIIJ au ajuns la concluzia că faptele de abuz în serviciu și represiune nedreaptă există, dar urmărirea penală nu poate continua întrucât faptele s-au prescris.

Decizia SIIJ i-a permis lui Tărniceriu să ceară, în aprilie, revizuirea sentinței sale de condamnare. Presupusa forțare de către Eva a obținerii unor declarații false împotriva sa reprezenta un motiv serios de contestare a sentinței, chiar dacă abuzul în serviciu se prescrisese. A urmat însă contraatacul lui Eva. Acesta a contestat decizia SIIJ, ca ilegală și netemeinică. El a arătat că nu fusese audiat, pentru a-și prezenta punctul de vedere, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. În plus, SIIJ practic îi stabilise vinovăția penală și încălcase prezumția de nevinovăție. El a afirmat că nu ceruse prelungirea arestului preventiv a lui Osoianu sperând că va obține probe suplimentare în urma supravegherii acestuia, fără să-i fi cerut să depună vreo declarație împotriva lui Tărniceriu. El a mai spus că plângerea judecătorului nu este nimic altceva decât un tertip prin care încearcă să obţină revizuirea sentinţei.

Eva contraatacă şi obţine o rezoluţie favorabilă

Plângerea lui Eva a ajuns și ea la Parchetul de pe lângă ÎCCJ. De această dată, lucrurile au fost văzute altfel. Anchetatorii au constatat că Osoianu avea tot interesul să afirme că fusese forțat de Eva să dea declarații contra lui Tărniceriu, câtă vreme era judecat împreună cu acesta. De altfel, afirmațiile lui Osoianu nu erau confirmate decât de persoane având interese comune cu acesta. Osoianu își retractase declarațiile date inițial abia după un an, fără ca această întârziere să poată fi explicată. Osoianu fusese arestat preventiv la solicitarea structurii centrale a DIICOT, în timp ce Eva era procuror DNA, scenariul fiind astfel „puțin credibil”. „De altfel, trebuie remarcat că «retractarea» făcută de Osoianu Emanuel are semnificația unei negări a propriei contribuții la activitatea infracțională”, au consemnat anchetatorii. Invocând sentința de condamnare a lui Tărniceriu, ei au arătat că declarațiile incriminate nu reprezentaseră singura probă împotriva judecătorului, vina acestuia fiind stabilită prin coroborarea mai multor fapte. De această dată, Parchetul ÎCCJ a tras concluzia că faptele de care era acuzat Eva pur și simplu nu exista, procurorul neputând fi acuzat de încălcarea vreunei norme procedurale.