La ceasul adevărului

Ocupând agenda publică din ultimele luni, strategii operaţiunii au sperat într-o mobilizare exemplară a energiilor partidului şi crearea unui eveniment demn de un partid mare. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. PNL a căzut în capcana propriei sale strategii, iar din foamea de imagine pozitivă s-a ales doar cu etalarea păcatelor interne, de care partidul nu a dus lipsă niciodată în istoria lui mai veche ori mai nouă. În fapt, PNL nu este şi nici nu a fost un partid democratic. Mai există vreun partid politic în România, în care să fi funcţionat o „dinastie”, fie ea şi a Brătienilor? Competiţia internă a dezvăluit cu prisosinţă acest adevăr: PNL nu este un partid democratic, iar liderii doar mimează regulile jocului. Acestea sunt stabilite de actori cu puteri nelimitate şi oculte. Acum, după toate datele, deţinătorul cheii este chiar preşedintele Iohannis.

În mod paradoxal, adevărul gol-goluţ despre PNL l-a rostit în această campanie chiar baronul (unii îi zic hatmanul) de Suceava, Gheorghe Flutur. Să ne amintim zicerea lui, trecută prea uşor cu vederea. Citez din memorie: festivalul democraţiei din PNL a ucis partidul! Gura păcătosului adevăr grăieşte! Oricine e îndrituit să înţeleagă de aici că democraţia ucide un partid. Soluţia nu poate fi decât una: jocul ocult. Deci acest partid se pretinde democratic, agent al schimbării societăţii, dar nu crede în democraţia internă, pentru că ea ucide.

Opiniile liberalilor oneşti ori creduli nu contează în ecuaţia competiţiei interne de niciun fel. Jocurile sunt făcute. Alături de hârşitul Ludovic Orban s-au aliniat vechii liberali. Nu că Orban ar fi un lider de anvergură. Nici vorbă.  Şi el e aliniat tradiţiei liberale conciliatoriste, adică metoda prin care acest partid a supravieţuit până acum. Însă el şi fidelii lui au realizat un adevăr esenţial, şi anume că primind pe toţi neaveniţii în partid – vezi fuziunea cu PD -, PNL se diluează, îşi pierde identitatea şi se transformă doar într-un conglomerat temporar de interese. Prin acceptarea necondiţionată a  veneticilor oportunişti, PNL nu mai este un partid, ci o companie de exploatare a credulităţii/ naivităţii electoratului.

Ludovic Orban nu trece mult peste nivelul unui combinatorist talentat, care îl poate face să pară lider autentic. Dar prin ataşamentul lui faţă de nucleul dur, tradiţional al PNL, el este incontestabil mai legitim şi mai îndreptăţit să câştige competiţia. În plus, el are incomparabil mai multă onestitate şi demnitate decât caricaturalul său rival Cîţu, care este în mod cert un produs ocult al politicii momentului. Cu Orban, liberalii mai au şanse să-şi salveze în extremis identitatea cu condiţia să se debaraşeze de gruparea de şoc din jurul lui Cîţu şi să se reinventeze masiv şi pe durată scurtă. Din păcate, gruparea din jurul lui Orban nu mai este majoritară, deci sunt toate premisele să piardă bătălia.

De cealaltă parte a baricadei sunt liberalii novisimi, adică foştii fesenisto-pedişti, care au evitat neantul politic prin vopsirea în liberali, baronii şantajişti şi lupii tineri lipsiţi atât de scrupule, cât şi de credinţă, inteligenţă ori demnitate. În fine, liderul lor informal e însuşi KWI, care-şi pregăteşte viitorul post-prezidenţial într-un partid de lichele atent controlate şi selectate. Tot ce e mai ticălos în partid s-a aliniat la comandă în „echipa câştigătoare”. Nu mai contează că toţi sunt odioşi, că oamenii îi tratează ca atare, că imaginea PNL este devastatoare, iar ţara se adânceşte în criză. Contează voinţa lui Iohannis de a controla un partid marionetă şi vocaţia de a gestiona cele 80 de mld de euro ce vor veni prin PNDL. De aceea oricine îi contestă, trebuie eliminat. Doar astfel se explică siguranţa şi cinismul lui Cîţu şi compania. Da, s-a mai văzut în istorie: grupurile de şoc pot să îi schimbe cursul.

Dacă PNL va fi condus din 25 septembrie de lideri de carton precum Cîţu, Gorghiu, Rareş Bogdan, Turcan şi alţii, eiusdem farinae, atunci e clar că partidul e controlat şi îşi merită soarta. Ambiţiile de lider zonal ale paranoicului Emil Constantinescu au contribuit masiv la distrugerea PNŢCD. Nici ţărăniştii nu au opus la vremea respectivă rezistenţă. Foarte posibil, megalomania lui Iohannis va compromite PNL. Şi astfel se va împlini profeţia sinistrului Silviu Brucan de la începutul anilor ’90, anume că FSN se va diviza în mai multe grupuri politice care vor controla România. PNL a ales să urmeze profeţia, a făcut-o în câteva rânduri şi e pe punctul să fie pleonastic. 

Cele două partide – egal nedemocratice, egal corupte şi egal imorale – compromit posibilitatea regenerării vieţii noastre politice şi a demarării unor reforme reale. De aceea ar fi utilă o operaţiune de tip mani pulite, ca în Italia. Dar cine să o facă? Justiţia noastră timorată şi corruptă! Însă înainte ca prăbuşirea să se întâmple ar mai fi o soluţie: mobilizarea societăţii civile şi protestele masive. Dacă şi aceasta va eşua, România se va goli de forţele sale vii, devenind un fel de terra deserta în care se va putea înstăpâni neantul.

Mihai Dorin este istoric şi publicist