Două dintre acestea au născut şi la Iaşi, însă în mărturiile dure publicate de asociaţie nu sunt identificate maternităţile în care au întâmpinat problemele pe care le reclamă. De ce s-au plâns, totuşi, femeile? Reprezentanţii ONG-urilor spun că au fost semnalate diverse abuzuri şi lipsuri din sistemul medical, care au făcut, spre exemplu, ca una dintre respondente să plece, cu autobuzul, să nască în Ucraina.

Cea mai mare problemă a fost cea pe care o reclamă şi mamele din România: partenerul, soţul sau o persoană de sprijin nu poate fi alături de mamă în clipele naşterii sau imediat după aceea. Ulterior, mamele-refugiate s-au plâns de faptul că în unele cazuri au fost separate, la naştere, şi 24 de ore de copilul lor, contrar tuturor politicilor şi indicaţiilor de la nivel internaţional.

„Totodată, asociaţia arată că în majoritatea cazurilor au fost reclamate refuzurile spitalelor privind vizita membrilor familiei după naştere, dar şi o serie de probleme legate de îngrijirea postnatală a nou-născutului, în special lipsa sprijinului pentru iniţierea şi menţinerea alăptării. Alte probleme semnalate au fost legate de îngrijirea postpartum a femeii, lipsa de explicaţii din partea echipei medicale privind decizia de a finaliza sau de a programa naşterea prin cezariană şi hrănirea imediată a bebeluşului cu biberonul, în mod nejustificat”, au concluzionat cei de la Asociaţia Moaşelor Independente.

Naşterile au avut loc în spitale publice din Bucureşti (58), Iaşi (2), Constanţa (1), Braşov (1), Galaţi (1) şi Alexandria (1), 34 prin cezariană şi 30 pe cale vaginală.

Practicile neconforme din unele maternităţi, criticate de ONG

„Cu toate aceste probleme se confruntă zi de zi orice gravidă în România. Sunt probleme care există de ani de zile, s-au amplificat în ultimii ani, iar pentru femeile refugiate au avut un impact şi mai grav. Lipsa accesului la îngrijire antenatală în sistemul public, la asistenţă bazată pe dovezi la naştere, practicile neconforme şi dăunătoare de după naştere din maternităţi duc România la unele dintre cele mai mari rate de mortalitate maternă şi infantilă din Europa, dar şi la zeci de mii de complicaţii de sănătate pentru mame şi copii în fiecare an. În ultimii ani, rata de mortalitate maternă a crescut, ajungând de peste trei ori mai mare decât media europeană”, a declarat Irina Mateescu, moaşă licenţiată, vicepreşedintă a Asociaţiei Moaşelor Independente.

Asociaţia Moaşelor Independente mai arată că, în urma unei analize, 129 de persoane au ales să plece în Ucraina pentru a accesa servicii medicale de diferite specialităţi din cauza lipsei accesului în România la respectivele servicii. Principalele bariere au fost reprezentate de costurile crescute pentru proceduri, lipsa accesului în sistemul public sau în timp util pentru realizarea anumitor proceduri, tratamente şi investigaţii, bariera lingvistică şi lipsa de informaţii despre accesarea serviciilor, tratamentelor sau procedurilor necesare.

Mărturii din spitale arată probleme grave

„După cezariana din România, am vrut să fug din spital a doua zi după operaţie”, a spus una dintre moaşe, mărturia ei fiind prezentată de ONG-ul românesc. O altă femeie s-a plâns că a fost împinsă să facă o cezariană şi pusă să semneze o hârtie fără să ştie ce este, doar ca apoi să afle că a dat în scris că este de acord cu anestezie generală.

„Mi-au dat ceva de semnat. Când am întrebat ce semnez, mi-au spus că va fi anestezie generală, pentru că este necesară rapid. M-am trezit în sala de terapie intensivă”, a spus mama din Ucraina.

„Am fost şocată că au luat imediat copilul şi nu l-au lăsat să stea cu mine nicio clipă. L-au adus după o zi şi jumătate. (…) Atitudinea a fost diferită din cauza faptului că eram ucraineană. Am fost externată foarte devreme, deşi copilul avea icter, copilul nu a fost pus sub lampă. Copilul a fost luat de lângă mine foarte mult timp”, mai spun femeile intervievate de asociaţie. 

Multe femei s-au plâns despre faptul că nu au fost ajutate, învăţate sau îndrumate să alăpteze, că nu au avut acces la un translator să îşi expună nemulţumirile, şi că, prin urmare, copilul a fost hrănit cu biberonul. Bariera lingvistică a fost la ambele capete, spun femeile, fiindcă o parte dintre ele sunt vorbitoare fluente de engleză şi nu s-au putut înţelege cu personalul medical.

„Au început imediat să îi dea copilului meu o formulă pentru hrănire, nimeni nu mi-a arătat cum să alăptez. În maternitate erau multe cazuri de lactostază severă (stagnarea şi blocarea laptelui în canalele glandelor mamare – n.n.), eu însămi m-am confruntat cu această situaţie. Nimeni nu mi-a explicat cum să am grijă de copil. Sunt la primul copil, totul a fost un şoc pentru mine”, a mai spus una dintre mame.