Meciul cu morile de vânt

N-ar avea niciun sens subiectul disputelor dintre juristul militar Florin Talpan şi restul lumii, în privinţa dreptului de promovare a echipei CSA Steaua Bucureşti, dacă antenumitul Talpan n-ar inflama pe unii şi ar alimenta altora speranţe deşarte. Şi mai ales dacă din categoria „unii” nu ar face şi iubitorii de fotbal din Iaşi. Fanii echipei pe care îmi place s-o numesc ŢSKA Bucureşti se întrec pe reţelele de socializare în a-şi manifesta speranţe că echipa lui Daniel Opriţa şi Adi Popa poate promova chiar în acest an. Aceasta ar însemna că s-ar schimba regulile în timpul jocului, ceea ce este ilegal şi primejdios, iar cel puțin una dintre Poli Iaşi, Oţelul Galaţi şi Dinamo ar fi îndrituite să facă scandal cât Casa Poporului. Ei şi – zic fanii înregimentaţi – ar fi pentru prima oară? Nu s-a mai trecut peste regulamente când e vorba de binele fotbalului românesc şi de aureola irepetabilă de la Sevilla (1986)? Dâncu însuşi – cum care Dâncu, Vasile Dâncu, Richelieu de pe Someş al fotbalului dâmboviţean – le-a promis înstelaţilor că se rezolvă, dar după aceea numitul Vasile n-a mai fost Ministrul Apărării şi promisiunea a zburat.

Fanii lui Popa şi a fraţilor Pacionel au o replică. Papagalicească şi ignorantă. „Ce-i bre, Steluţa noastră e singura care se hrăneşte cu bani de la buget, majoritatea cluburilor din Provincie sunt susţinute de Primării.” Există două mici-mari diferenţe de nuanţă. Una e aceea că cluburile incriminate şi-au realizat congruenţa cu legea. Cum? Exact cum Răzvan Burleanu, onor preşedintele FRF, i-a sugerat lui Talpan: asociază-te cu o firmă privată, sunt atâtea firme care colaborează cu oştirea, sau abia aşteaptă să colaboreze, şi ai cale liberă pentru la anul. FC Argeş, care avea susţinere directă şi făţişă de la Primărie, n-a avut drept de promovare la început, dar şi-a rezolvat problema ajungând chiar şi în play-off-ul Ligii I. A doua nuanţă ţine de etică şi de logică. Să admitem – deşi nu-i corect – că la un fotbal sărăcăcios ca al nostru, mai trebuie să închidem ochii la implicarea banului public. Numai dacă Politehnica Iaşi ar mulge banii ieşenilor pe faţă, CSA mulge banii tuturor românilor meniţi apărării naţiei. Cu alte cuvinte, un ieşean, un clujean, un braşovean etc., este silit de musiu (sau tavarișci?)  Talpan să contribuie la prosperitatea unui club din cartierul bucureştean Ghencea.

Spuneam că soluţia de deblocare e simplă ca apa de Dâmboviţa. Dar Talpan, nu şi nu! „Cum adică, eu să asociez Steaua meaaaaa cu un privat? Păi eu am câştigat Cupa Campionilor Europeni la Sevilla, dacă aş face prostia asta, aş recunoaşte că Steaua mea nu-i Steaua aia.” Un scurt istoric ne arată că CSA Steaua a fost (re)constituită în 2017, ca o secţie a clubului sportiv militar, reacţie la revolta fanilor generată de comportamentul autocratic al lui Gigi Becali. Pentru a avea acces la un brand important, şefii înstelaţi de la Minister, l-au însărcinat pe colonelul Talpan Florin să recupereze de la Becali marca Steaua, pe motivul că  preluarea acesteia de la Armată a fost urmare a unei ilegalităţi (pentru care Gigi a plătit cu libertatea). Uitându-se că, în 1948, Clubul Sportiv Central al Armatei (CSCA) – traducerea mot-a-mot a ŢSKA – a ajuns unde a ajuns, prin excluderea samavolnică a unei minunate echipe profesioniste româneşti, numită Carmen. Talpan, iniţial un jurist competent şi la locul lui (precum şi Becali era la început un investitor respectat), a început s-o ia pe arătură, ba că vrea palmaresul, ba că vrea să trimită FCSB în liga a cincea, ba chiar s-a răţoit şi la şefii săi ierarhici, că nu-l susţin necondiţionat, ceea ce probabil că i-au atras chemarea la ordine. Mai puţin pus în evidenţă este că ştabii cei mari de la MapN nu-l mai bagă în seamă pe Talpan, din mai multe motive: ei sunt mulţumiţi cu proprietatea mărcii, care aduce profit, sunt conştienţi că o eventuală participare în Superliga este prea costisitoare pentru bugetul ministerului  şi – nu în ultimul rând – că acest personaj bizar compromite prestigiul Armatei. Şi astfel s-a ajuns ca Florin Talpan să se lupte singur cu morile de vânt, precum don Quijote de la Mancha, personajul lui Cervantes.

Iar morile de vânt se sucesc în direcţia nedorită cavalerului tristei figuri: mulţi suporteri se întorc la FCSB, cu toată sila pentru Becali,  la fel fostele glorii (cu o mare şi amară excepţie) susţin că echipa lui Becali este continuatoarea Stelei de altădată – lucru recunoscut şi de UEFA – iar faptul că diriguitorii clubului militar nu iau măsuri de a regla problema legalităţii măcar pentru viitorul sezon arată că proiectul, rămas exclusiv al lui Talpan, a rămas de izbelişte. Don Quijote a pierdut meciul cu morile de vânt, iar echipele cu drept de promovare din liga a doua pot fi liniştite.