Mic poem desuet

Crescut într-un sat fără lumină electrică, luna şi stelele ne erau luminătorii, în peregrinările nocturne. De la fereastra dinspre Sărărie văd, deasupra, Luceafărul de dimineaţă, alt reper al tatei, când trebuia să plece la drum lung, în repetabila lui cărăuşie. Acolo, în sat, zilele şi nopţile, soarele şi luna, stelele nu erau percepute decât rareori ca elemente de decor, fie şi cosmic, ci ca însoţitori – favorabili sau nu – ai ritualului muncii, fără romantismele care animă spiritele subţiri, abandonurile „în sânul naturii”. Nu l-am auzit niciodată pe tata spunând vreo vorbă de admiraţie, de uimire sau de dezamăgire faţă de „luminătorii” cerului şi pământului, ci doar făcând constatări, înregistrând fenomenele ca atare, fără ornamente. „A răsărit luna. De-acum putem pleca.” „A apus (sau a răsărit) soarele.” „E-o noapte senină. Se văd stelele.” „E beznă, nu se vede nimic.” Şi aşa mai departe, pentru fiecare fază a nopţii sau a zilei.

Cât notez aceste impresii, luna deja a coborât deasupra Spitalului „Sf. Spiridon” şi cred că va intra într-o clinică. Luna e gravidă în luna a noua. Va naşte. Ce-ar putea naşte luna, decât o lună mică-mică, o (a)luniţă… Sau poate luna e bolnavă, poate ceea ce văd nu-i decât un abdomen uriaş, o tumoră, aşa cum avea femeia aceea, văzută în urmă cu un an-doi la televizor: o tumoră de 20-30 de kilograme?! Sau Sfântul Gheorghe, după ce a omorât balaurul, a coborât şi el printre pământeni, să se odihnească puţin (vorba poetului)? Oare (mă-ntreb acum), tata era convins că-i chiar aşa, când ne explica nouă, copiilor, că acolo, pe lună, Sfântul Gheorghe se luptă cu balaurul? Parcă descopăr retroactiv, pe chipul lui, un zâmbet de îndoială. Dar legenda trebuia perpetuată, aveam vârsta când miturile şi fantasmele ne binecuvântau sau ne înspăimântau. Cum o fi receptat tata (şi ceilalţi săteni) aselenizarea? Ca o dezamăgire, furtul unui mit, o înşelăciune ticluită de savanţi pragmatici şi, pe deasupra, necredincioşi? N-am apucat să-l întreb. Luna a făcut, mai mult ca sigur, cea mai lungă şi mai dodoloaţă carieră lirică, a fost nu doar stăpâna nopţii, ci şi a poeziei. O antologie despre Poezia Lunii – poate s-a şi făcut – le-ar surclasa pe toate celelalte, nu doar ca dimensiune, ci şi ca inventivitate, ca diversitate a tropilor. Romanticii (dar care poet nu-i romantic?) au ridicat-o la rang de regină, în iluminarea ei dorurile şi amorurile căpătând, deopotrivă, o aură de bucurie şi deznădejde, de transparenţă şi de mister. Eminescu ar fi vrut ca prima sa carte să se numească Lumină de lună. Mai pozitivul Maiorescu i-a dat, însă, un titlu obiectivat, de cuprindere universală: Poesii. În pragmaticul veac XX, mai ales în a doua lui jumătate, luna nu doar că a căzut în desuetudine, dar a început a fi ironizată, demitizată. Cu nişte decenii în urmă, eu însumi scriam acest Mic poem desuet: Mi-e dor de un poem desuet/ un poem despre lună/ un poem amânat lună de lună/ mai bine renunţă (îmi spun)/ Totuşi mi-e dor de un poem desuet/ în care luna răsare/ ca un nou-născut (pe cale naturală)/ şi învaţă să meargă pe cer/ un pas mic pentru om/ un pas mare pentru omenire/ cătinel-cătinel/ Iată, deja cităm din clasici/ De la Pământ la Lună/ de la Jules Verne la Armstrong/ de la luna de miere/ la luna dezmoşteniţilor/şi de la lună nouă/ la luna a noua// Aşadar un mic poem despre fazele lunii./ Să nu începi iar cu ironiile (îmi spun)/ gen luna cadourilor/ luna preparatelor culinare/ luna cărţii la sate/ luna albiturilor/ luna şi doi bani jumate/ mai lasă dracului jocurile de cuvinte/ gândeşte-te la ceva grav/ spre exemplu, starea lunii/ la Iacobeni, pe valea Jijiei/ şi la Iaşi, pe Bulevardul Independenţei/ sau Luna-Park/ luna ca bombiţă atomică/ luna – arc de triumf/ pentru îndrăgostiţi şi eroi/ luna/ când ne-am căsătorit noi/ Eclipsa totală de lună/ din poezia contemporană/ luna ca (h)rană/ ca satelit/ luna cu Sfântul Gheorghe la călărit/ Cearcănul lunii/ (vreun alt seism?)/ Baie cu aburi de romantism.

Aselenizarea i-a răpit lunii tot misterul, a demachiat-o. Pe scena cerească, totuşi, luna, pomădată şi lustruită, încă mai face o figură frumoasă, dar dacă priveşti imaginile luate de astronauţii lunatici, este ca şi cum ai intra în cabina unei actriţe bătrâne, după demachiere: nu vezi decât un teren accidentat şi inospitalier, o îngrămădire de pietre şi muchii, o pulbere de praf cosmic care, toate la un loc, dacă ţi s-ar epuiza rezerva de oxigen din desagă, te-ar face imediat praf şi pulbere. Ce legătură mai poate fi între această lună care tocmai apune – la Spitalul „Sf. Spiridon? la Biserica „Sf. Teodor? la „Bolta Rece”? – şi cea pe care păşind, cu exact 50 de ani în urmă, un astronaut american a spus nişte cuvinte ticluite încă de pe când era cu picioarele pe Pământ: Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire!

Şi totuşi… S-a făcut deja lumină, o lumină sticloasă, ascuţită, ca o lamă de bărbierit. De bărbierit viziunile nopţii, spuma lunii, în care ne-am scufundat ca într-o baie binefăcătoare? Realitatea zilei vine peste noi implacabil, cu avalanşa ei de crize, cu prognozele, virozele şi psihozele ei. Criza financiară. Criza de ficat. Criza de inspiraţie, de respiraţie. Miraculos, butonând telecomanda, dau, pe Mezzo, peste un concert in memoriam Luciano Pavarotti. Mă scufund ca într-o mare de visări dulci şi senine: Eminescu, desigur, cel mai muzical poet român. Şi Pavarotti, romanticul, o voce care ar fi îmblânzit şi fiarele. Concert regal, la Petra, în Iordania, cu Angela Gheorghiu, Placido Domingo, Jose Carrera capete de afiş. Se cântă, între altele, La luna, şi exact atunci răsare luna – sau e efigia lui Pavarotti, imprimată pe un glob de aur? Acolo, la Petra, într-o oază a lumii (şi a lunii), vorbesc/cântă muzele, iar nu prea departe (la câteva sute de kilometri), vorbesc, bubuie armele. Şi mor oameni, sub lumina blândei lune. De la Petra se aud aplauze şi ovaţii, iar de dincolo, plânset, vaiete, blesteme. Ce-i mână pe unii la concert în luncă, iar pe alţii la arme? Spune tu, lună de miere şi de fiere! (Pagini de jurnal)

Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet şi eseist

Publicitate și alte recomandări video