Moş Crăciun trebuie să trăiască!

Guvernul spaniol vrea să interzică acupunctura, ayurveda, homeopatia, reflexologia etc., după ce aceste (să le spunem) terapii alternative au pătruns în universităţile de stat şi în economie, unde au generat afaceri înfloritoare. Taxate drept “pseudoştiinţe”, ele sunt acuzate că au provocat moartea unor bolnavi care au acordat mai mult credit curelor neconvenţionale decât tratamentelor clasice.

Ca iubitor de filosofie, actul interzicerii mi se pare dacă nu un abuz atunci sigur o măsură exagerată. Decizia ar fi justificată doar în cazul în care toţi promotorii acestor terapii s-ar declara medici ori oameni de ştiinţă, iar căile lor de vindecare (eventual, extrem de costisitoare) ar fi prezentate drept exclusive şi infailibile.

De fapt, este normal ca rigoarea ştiinţifică să nu funcţioneze în privinţa acestor terapii, fiindcă ele nu sunt ştiinţe ci poveşti – adică alte forme de (auto)cunoaştere. Dacă am aplica criteriul ştiinţific peste tot, atunci am fi obligaţi să desfiinţăm religia (de câte ori aţi văzut lumini stranii care să lase însărcinate fecioare?), filosofia (unde sufletul şi trupul se caută de mii de ani unul pe altul şi tot nu se găsesc), arta (în care figurile unora ajung să pară cuburi), magia (ce aveţi, frate, cu Făt-Frumos?) etc. 

Potrivit unui mare psihiatru german, pe numele lui Fritz Riemann, oamenii au nevoie de poveşti pentru a depăşi urâciunea lumii în care trăiesc. Riemann a şi inventat o terapie bazată pe zodiac, cu ajutorul ei făcându-le multor pacienţi cam tra-la-la o viaţă infinit mai uşoară. Dar este zodiacul adevărat? Din punct de vedere ştiinţific evident că nu, dar neamţul nici nu avea pretenţia că livrează o certitudine, ci o speranţă. Iar ecuaţia speranţei încă nu a fost descoperită. Şi nici nu va fi.

Ambiţia ştiinţei (şi tehnologiei) de a controla totul îmi aduce aminte de dictatura bisericii din evul mediu, care considera religia unica formă de cunoaştere. Iar cine nu se supunea dictatului era ars pe rug. Curios, dar am regăsit un soi de dispreţ la adresa ne-ştiinţelor (şi nu mă refer doar la “terapii”, ci şi la filosofie!) la savanţi excepţionali precum Richard Feynmann, Carl Sagan şi chiar Stephen Hawking, deşi – poate – tocmai ei, aflaţi mereu în preajma misterului, ar fi fost cei mai îndreptăţiţi să susţină că va exista întotdeauna ceva necunoscut şi inefabil dincolo de toate.

Ca să fiu sincer, adevăraţii şarlatani îmi par oamenii ca mama Omida, Liviu Dragnea şi popii cu Mercedes dar lipsiţi de har, care ştiu dintru început că mint, scopul lor fiind acela de se îmbogăţi în mod neruşinat şi nu de a-i ajuta pe alţii.

Şi apoi, nici cunoaşterea ştiinţifică nu-i atât de desăvârşită pe cât ar vrea ea să se creadă, iar matematicianul Kurt Godel a şi demonstrat această slăbiciune adânc şi etern întipărită în codul oricărei teorii ştiinţifice. (Iar despre disciplinele umaniste s-a spus şi încă se mai spune răspicat că nici măcar nu sunt ştiinţe!)

Aşa că, dacă vreţi ca Moş Crăciun să trăiască şi să vină în continuare pe la fiecare dintre noi, lăsaţi oamenii să viseze şi să-şi spună poveşti unii altora. Poveştile nu omoară niciodată!

Cătălin Onofrei este jurnalist, colaborator al cotidianului "Ziarul de Iaşi"

Publicitate și alte recomandări video