Noroc şi ghinion pentru un evazionist de milioane de euro din clanul Stănescu. I s-a redus pedeapsa, dar a fost pronunţată cu 2 zile înainte de prescripţie

Ioan Stănescu a fost trimis în judecată în urmă cu patru ani, fiind acuzat că adusese bugetului statului un prejudiciu de aproape 1,5 milioane euro. Stănescu era administratorul unei firme al cărei obiect principal de activitate era comerţul cu ridicata a metalelor şi mineralelor metalice. În această calitate, el ar fi înregistrat în contabilitatea firmei achiziţii fictive de la 9 societăţi, în cuantum total de 25,17 milioane lei. „Clienţii” erau de altfel firme fantomă, administratorii oficiali ai acestora fiind oameni care habar nu aveau de activitatea societăţilor pe care teoretic le conduceau. Firmele partenere nici măcar nu aveau obiecte de activitate compatibile cu cel al firmei lui Stănescu. Una se ocupa cu intermedierea în comerţul cu textile, confecţii din blană şi articole din piele, alta comercializa cu amănuntul ceasuri şi bijuterii, iar alta vindea produse alimentare, băuturi şi tutun.

Anchetatorii au stabilit că Stănescu se sustrăsese de la plata impozitului pe profit şi TVA, anchetatorii stabilind un prejudiciu total de 5,6 milioane lei, echivalentul a 1,3 milioane euro. Ancheta a fost îngreunată de lipsa actelor din contabilitatea firmei lui Stănescu, acestea neputând fi găsite. În timpul procesului, a fost întocmit şi un raport de expertiză contabilă care a stabilit chiar un cuantum mai mare al prejudiciului, acesta fiind apreciat la suma de 1,5 milioane euro, respectiv 7,4 milioane lei.

În primă instanţă, Tribunalul l-a condamnat pe Stănescu la 9 ani şi 6 luni de închisoare, acestuia interzicându-i-se totodată să mai ocupe funcţia de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al vreunei societăţi comerciale. El a fost obligat şi la plata a 5,6 milioane lei către Fisc.

Sentinţa a fost contestată de reprezentanţii Fiscului, care au cerut recunoaşterea prejudiciului de 7,4 milioane lei. Oricum, acţiunea era mai mult formală. Stănescu nu deţinea bunuri care să poată fi executate, astfel încât oricare ar fi fost valoarea prejudiciului, probabilitatea de recuperare a sa era practic egală cu zero. Sentinţa Tribunalului a fost atacată şi de Ioan Stănescu. Acesta a afirmat că o parte a mărfurilor achiziţionate, în valoare de 13,2 milioane lei fusese revândută unei societăţi din Bacău. Chiar Fiscul local sechestrase la firma respectivă marfă de 6,46 milioane lei, provenită de la societatea lui Stănescu. Prin urmare, achiziţiile fictive de care era acuzat aveau o valoare mai mică, iar prejudiciul era şi el mai redus. În cârca lui Stănescu fusese pus un prejudiciu de 1,2 milioane lei nejustificat. Însăşi valorile diferite ale prejudiciului, cea stabilită de anchetatori şi cea stabilită de expertul contabil în primă instanţă reprezentau un element de dubiu cu privire la faptele lui Stănescu.

Argumentele apărării au fost acceptate de magistraţii Curţii de Apel, aceştia constatând şi că răspunderea penală pentru o parte a faptelor comise de Stănescu se prescrisese. Miercurea trecută, judecătorii şi-au pronunţat sentinţa definitivă, Stănescu fiind condamnat la 5 ani şi 6 luni de închisoare. Sentinţa a fost pronunţată practic în ultimul moment posibil. Termenul de prescripţie s-ar fi împlinit peste două zile. Dacă în loc să ia decizia finală, judecătorii ar fi acordat încă un termen de judecată, Stănescu ar fi scăpat nepedepsit.