O călătorie cu trenul de la Iași la București în plină pandemie, povestită de un cunoscut scriitor

Scriitorul Nichita Danilov a povestit pe pagina personală de Facebook experiența neplăcută reprezentată de călătoria cu trenul de la Iași la București, începând de la vânzarea biletelor și continuând cu mizeria descoperită în tren.

Redăm postarea de pe Facebook:

"Am văzut poliția descinzând în trenuri și punând amenzi celor care nu purtau mască și mi-am spus că poliția își îndeplinește atribuțiile controlând să fie aplicată cât mai corect legea. Dar dacă poliția patrulează trenurile și pune amenzi celor care încalcă regulile „distanțării sociale” pentru a preveni extinderea coronavirusului, de ce nu inspectează să vadă cum arată trenurile în care călătorim. Pentru că trenurile noastre arată în ultimul hal, ca și gările, de altfel, și sunt adevărate focare de infecție. Recent, am călătorit cu trenul regio Iași – București și m-am lămurit cam cum stau lucrurile. Încă din start, de la casa de bilete, am avut sumbra presimțire sumbră. Ajuns la ghișeu, am cerut două bilete de clasa I, iar casierița, privindu-mă pe sub ochelari, mi-a spus pe un tot ce se vroia amabil: . Vă pot da doar locuri disparate. Dumneavoastră veți sta la un geam, iar doamna la celălalt geam, adică la ușă. Cum așa? am spus. Eu la geam, și soția mea tot la geam, dar la ușă?! Nu înțeleg. Totul e cât se poate de logic, mi-a spus casierița. Unul dintre voi va sta pe scaunul de la geam, iar celălalt pe scaunul de la ușă, care are și ea un geam ce dă spre culoar, unde iarăși se află un geam. Ați înțeles?! Am dat din cap că înțeleg, apoi am adăugat: Probabil, faceți acest lucru pentru distanțare socială, nu-i așa? Nu, mi-a spus casierița, în tren nu e obligatorie distanțarea socială. Atunci, am întrebat, de ce nu-mi dați două locuri alăturate? Pentru că locurile nu le distribui eu, ci programul computerului… Și programul computerului nu poate fi adaptat la nevoile călătorului? Așa a fost gândit, și așa funcționează. Dacă doriți să le luați, bine, dacă nu, nu. La noi, la CFR asta-i regula. Dar, spuneți-mi, vă rog, vagonul e deja plin? Asta o să vedeți atunci când veți urca în el. Să sperăm că în două zile, cât aveți până la plecare, se va umple. Ei, bine, după două zile de așteptare vagonul nu s-a umplut. S-a umplut doar compartimentul în care computerul ne distribuise locurile, în timp ce restul vagonului de clasa I a rămas aproape gol. Ne înghesuiam unii în alții ca sardelele fără însă ca nici unul dintre noi să-și arate, în vreun fel, nemulțumirea. Așteptam răbdători plecarea trenului. Și abia după ce s-a pus trenul în mișcare am început să simțim o pare din disconfortul oferit de căile ferate românești. Vagonul de clasa I scârțâia din toate părțile. Brațele scaunelor luceau de jeg. Geamurile nu fuseseră spălate de ani de zile. Doar cu un șpaclu ai fi putut curăța murdăria de pe ele. Soarele care răsărise, accentua și mai mult impresia de murdărie. Nu știai unde să-ți ții mâinile ca să nu te infectezi. Ușa compartimentului nu se închidea nici ea. Dacă trenul mergea în pantă, se deschidea scârțâind îngrozitor. Dacă urca dealul, ușa se închidea brusc, pocnind din balamale. Călătoream cu mască la gură, privindu-ne cu suspiciune unii la alții. Așteptam ca unul dintre noi să-și ia bagajele și să se mute într-un alt compartiment, unde nu se vedea nici țipenie de om. Dar nimeni nu se ridica. La un moment dat, mi-am luat inima în dinți și am ieșit pe culoar. Apoi, m-am dus la toaletă. Ușa WC-ului nu avea clanță. Trebuia s-o ții blocată cu piciorul ca să-ți faci nevoile și să nu dea buzna cineva peste tine. Lavaboul era înfundat. Iar vasul WC-ului era și el blocat, astfel încât apa cu toată murdăria se clătina într-o parte și alta la fiecare zdruncinătură a trenului. Mirosul era infect. Am ieșit îngrozit din WC. Ștergându-mă pe mâini cu șervețele umede. Dar nici mirosul, nici senzația de murdărie nu dispăreau. Ca să schimb aerul, am intrat în vagonul de clasa a doua. Mă așteptat să găsesc o mizerie și mai crâncenă, dar, spre surpriza mea, am văzut că vagonul era mult mai curat decât cel de clasa I. Contrastul era atât de mare, încât, am scos un fluierat. Se putea călători aproape civiliza în el. Am deschis și ușa WC-ului. Și WC-ul era curat. Și acum întrebarea, oare poliția care inspectează trenurile, nu sesizează și condițiile insalubre din trenurile românești"?