O familie a fost pe punctul de a pierde o casă, dar buna-credință i-a salvat în prima instanță

În noiembrie 1997, Paul C. și-a donat un teren de 3.672 mp și o casă cu două camere situate în Aroneanu. Donația era însoțită însă de o clauză, permisă de vechiul Cod Civil, aflat pe atunci în vigoare. Dacă beneficiarul donației, B.I. deceda înaintea lui Paul C., acesta urma să-și primească terenul și casa înapoi. Așa s-a și întâmplat. Beneficiarul donației a murit în 2019, iar donatorul a cerut aplicarea dreptului de întoarcere a donației.

Între timp însă, statutul casei și a terenului se schimbaseră. În 2011, ele fuseseră vândute de B.I. familiei compuse din Vasile și Melania C., fără ca în contractul de vânzare-cumpărare să se fi făcut vreo mențiune referitoare la clauza din contractul de donație. Inevitabil, s-a ajuns la proces, în cadrul căruia s-au întâlnit vechiul proprietar, noii stăpâni ai terenului și ai casei, dar și fiica lui B.I.

În fața instanței, Paul C. a spus că nu știe cum a putut fi vândută casa, câtă vreme își rezervase dreptul de întoarcere. Oricum, cumpărătorii ar fi cunoscut faptul că se vindea bunul altuia, contractul fiind deci nul. Fiica lui B.I. s-a arătat străină de cauză. Părinții săi erau divorțați. Tatăl său nu ținuse legătura cu ea și nu o căutase niciodată. Nu făcuse niciun demers ca moștenitoare a acestuia, cu privire la casă și teren. De altfel, din ce știa, B.I. mai avea un fiu, din altă relație.

Principalii vizați de acțiunea lui Paul C., noii proprietari, au arătat că erau cumpărători de bună credință. Obținuseră dreptul de proprietate prin act autentic, plătiseră integral prețul convenit și își îndepliniseră toate obligațiile în calitate de cumpărători. În plus, situația mai făcuse obiectul unui proces, în 2011, în care Paul C. solicitase desființarea donației, în urma decesului lui B.I.

În privința desființării donației, magistrații Judecătoriei nu au avut niciun dubiu. La decesul donatarului, în 2019, îndeplinirea condiției avea ca efect desființarea cu efect retroactiv a contractului de donație. Principala discuție viza însă efectele aceste desființări asupra contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2011. Codul Civil din 1864, în virtutea căruia fusese încheiat contractul de donație, nu reglementa principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Anularea actului de donație nu atrăgea neapărat desființarea contractului de vânzare-cumpărare, fiecare situație trebuind analizată separat. „În cauză, instanța reține incidența unei excepții de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a desființării actului inițial, respectiv aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului cu titlu oneros și necesitatea asigurării securității și stabilității circuitului civil, întrucât donatorul nu a îndeplinit formalității de publicitate imobiliară, astfel încât clauza de reîntoarce a bunului donat nu este opozabilă terților, respectiv pârâților”, au apreciat judecătorii.

Reclamantul era cel care trebuia să dovedească reaua-credință, respectiv faptul că cei doi cumpărători știau în 2011 de clauza de anulare a donației. Ei ar fi putut-o cunoaște din cartea funciară, dar clauza de întoarcere nu era înscrisă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ca urmare, judecătorii au dispus anularea contractului de donație, dar nu și a contractului de vânzare-cumpărare, Vasile și Melania C. rămânând proprietari ai casei și terenului. Sentința a fost contestată de Paul C., apelul său intrând pe rolul Tribunalului.