Ochiul dracului

De la invenţia banilor şi până azi existenţa acestor mici creaturi diabolice, pe care noi le visăm şi cărora le ridicăm statui, a evoluat în feluri de neimaginat. La început ei se mişcau foarte puţin, sau foarte încet, în viteza pasului ori a calului, stăteau mult timp în punguţe, în buzunare, cutiuţe, între sânii femeilor sau prin alte locuri, dar cu timpul au căpătat viteză din ce în ce mai mare. Azi ei chiar merg cu viteza luminii prin eter, se transferă în fracţiuni de secundă dintr-o parte în alta a planetei, nu apuci să închizi un ochi că ai câştigat sau ai pierdut o avere. Banii au devenit din ceva fizic, doar nişte cifre pe un ecran care se pot schimba oricând.

E o transformare incredibilă. Dacă primele monede reprezentau strict valoarea anumitor produse ori servicii absolut necesare, cele de acum, moştenitoarele acelora, reprezintă mult mai mult. Nu scotea nimeni din teşcherea gologani pentru lucruri pe care le avea deja. De exemplu, nu cumpărai o haină, dacă cea veche era încă bună sau aveai cum să-ţi confecţionezi singur una, nici mâncare, dacă aveai în grădină sau puteai să îţi cultivi în propria gospodărie. Banii nu erau niciodată daţi pentru lucruri care existau deja ori puteau fi procurate pe gratis din altă parte.

Ei bine, în zilele noastre treaba stă cu totul altfel. Omul este aproape complet dependent de bani. Nu îşi mai confecţionează singur aproape nimic, nu mai repară lucruri, nu îşi mai procură hrană din surse gratuite, din propria gospodărie, toate se cumpără. Chiar dacă, să zicem că ai posibilitatea să confecţionezi haine, nu ai să te îmbraci doar cu ceea ce produci tu. Chiar dacă ai grădină, animale şi pomi fructiferi, nu ai să mănânci doar mâncare de la tine. De aceea depozitarea în sine a mâncării a scăzut drastic la cetăţeanul obişnuit. Cine avea cândva un porc şi îl tăia, prepara toată carnea în aşa fel încât să îl ţină câteva luni bune, iar altceva nu mai avea. Roşii mâncai doar cât timp se făceau în grădină, apoi o dădeai pe altceva. La fel cu fructele şi toate celelalte. Acum magazinul de la colţ sau supermarketul cel mai apropiat sunt cămara noastră, iar banii sunt instrumentul cu care transferăm obiectele trebuincioase din magazin la noi în casă.

Foarte mulţi oameni încă ar mai putea practica agricultură domestică în spatele casei lor, ar putea să culeagă fructele şi legumele, să şi le prepare pentru iarnă, astfel încât să nu mai aibă nevoie de magazin, respectiv de bani pentru mâncare. Dar cine mai face asta acum? Cine mai usucă prune şi mere la soare ca să aibă ce ronţăi iarna în faţa sobei? Cine mai pune brânză în butoi ca să aibă pentru mai târziu? Aproape nimeni. Tot ce trebuie să faci e să îţi găseşti un serviciu, oricare, fie că îţi place, fie că nu, unde să stai majoritatea timpului şi de unde să primeşti bani, cu care să îţi poţi apoi cumpăra orice ai nevoie de la alţii.

Dacă îţi trebuie un lucru pe care l-ai fi putut altădată să îl faci singur, acum trebuie mai întâi să produci contravaloarea lui în bani şi apoi să îl cumperi, toate aceste activităţi pentru a ajunge la acelaşi rezultat. Un exemplu: trebuie să iei micul dejun şi vrei să faci o omletă. Ai nevoie da lapte, brânză, ouă şi verdeaţă pentru salată. Înaintea erei banilor trebuia să mergi în ogradă, să mulgi vaca, să cotrobăi prin cuibarul găinilor, să treci prin grădină, să faci focul şi să prepari omleta. Azi trebuie să mergi la serviciu 8 ore pe zi, plus drumul, de unde primeşti un salariu cu care să faci rost de produsele necesare. Dacă această primă condiţie este îndeplinită, trebuie să mergi la cel mai apropiat magazin, să cumperi produsele respective, şi abia apoi să le prepari la aragaz.

După cum se poate observa, dependenţa de muncă în propria gospodărie s-a transformat într-una pentru gospodăria altuia, dar cu acelaşi rezultat. Independenţa materială a individului a devenit o dependenţă a lui faţă de bani.

Acest lucru are o infinitate de nuanţe. Un om care vrea azi să facă sport, de exemplu, nu mai iese pur şi simplu pe deal şi aleargă, se caţără în copaci sau se urcă pe munte. El trebuie mai întâi să facă rost de echipament special pentru aşa ceva, cu bani. Chiar şi pentru atletism, probabil cel mai simplu şi la îndemână sport, îţi trebuie echipament, doar corpul tău nu mai e suficient. Un atlet amator care se respectă şi care se ţine de treabă şi vrea să participe la o competiţie organizată are nevoie de adidaşi speciali care să îi atenueze şocurile şi să îi protejeze încheieturile, de haine speciale care să îi atenueze transpiraţia, dar să îi şi menţină temperatura corpului relativ constantă, de ceas care să îi măsoare pulsul şi distanţa parcursă, de sticlă pentru hidratare împreună cu suportul special care se ataşează de mână ori la brâu, de telefon şi suport pentru telefon, de ochelari de soare anti UV, de şapcă ori buff pentru cap şi/ sau gât din material care să absoarbă transpiraţia, de suplimente şi alimentaţie specială pentru energizare şi rezistenţă, de semnal GPS. Fără astea rişti să nu te primească nimeni la linia de start, ca să nu mai vorbim că ai să fii singurul ciudat din grup.

Cu celelalte sporturi e la fel. Mereu apar noi şi noi gadgeturi care „îţi fac viaţa mai uşoară”, plăcerea mai mare şi care costă, evident, bani.

Aşadar nu-ţi mai poţi permite să alergi dacă nu ai bani. De fapt nu mai poţi să faci aproape nimic dacă nu ai bani. Şi dacă alergi 300 de metri în faţa casei trebuie sa fii echipat, altfel te faci de ruşine. Nici să mergi pe stradă nu poţi pentru că ai nevoie de haine, de încălţăminte decentă, curată, arătoasă, de accesorii vestimentare care costă.

Dacă la început banii stăteau cuminţi în puşculiţă şi erau scoşi doar la zile negre sau la mare nevoie, azi zboară neîncetat şi ne conduc viaţa, fiecare aspect al vieţii, dintre cele mai intime. Fără nicio exagerare zic asta, pentru că nu poţi nici să te duci la toaletă, dacă nu ai hârtie igienică, şi cum nimeni nu se mai şterge cu frunză de potbal, îţi trebuie gologani ca să faci treaba bine… Mă scuzaţi de mârlănie, dar cred că nici pârţuri n-o să mai putem da în curând gratis pentru că put, iar asta e nasol. Pun pariu că în chiar acest moment sunt deja câteva echipe de cercetători care lucrează intens la produse care să facă pârţul parfumat. Nevoia e mare, piaţa e goală pe acest segment, abia aşteaptă să fie umplută. În câţiva ani va fi concurenţă uriaşă, o să vedeţi.

Şi pentru că se mişcă atât de repede, că sunt volatili, banii acaparează tot ce mişcă. În curând probabil şi aerul pe care îl vom respira va veni cu un preţ, dacă nu cumva deja vine…

Briscan Zara este scriitor şi publicist