Omul inutil

În Homo Deus: A Brief History of Tomorrow (2015), istoricul Yuval Noah Harari dezvăluie un tablou al societăţii umane din viitorul apropiat şi semnalează, printre alte aspecte de interes, că lumea de mâine ar putea fi scena de viaţă a omului inutil. În concepţia sa, omul inutil este o fiinţă fără importanţă economică, politică sau artistică, un individ care nu contribuie la bunăstarea şi dinamica socială, un personaj de prisos care va îngroşa rândurile unei pături sociale numeroase, clasa celor fără rost.

Printre factorii cu impact în constituirea unei asemenea categorii sociale, Harari include şi eşecul educaţiei. În cuvintele autorului, „deşi nu ştim cum va arăta piaţa muncii în 2030 sau 2040, se observă de pe acum că nu ştim ce să-i învăţăm pe copiii noştri. Cea mai mare parte din ceea ce ei îşi însuşesc acum la şcoală le va fi probabil fără folos la vârsta de patruzeci de ani” (op. cit., p. 380). Această pedagogie tradiţională, în doi timpi, potrivit căreia mai întâi învăţăm, apoi ne facem un rost, ar trebui schimbată dacă vrem ca umanitatea să-şi păstreze şansa de a supravieţui, însă cei mai mulţi, „dacă nu chiar toţi oamenii” par incapabili să tot înveţe de-a lungul vieţii şi să se reinventeze la nevoie.

Multe din datele cu care istoricul îşi presară teza sunt decupate dintr-un studiu realizat în urmă cu cinci ani de doi universitari britanici, cercetători la Oxford, care au dezvoltat un algoritm de estimare a riscului ca oamenii să-şi piardă slujbele pe măsură ce piaţa muncii se lasă din ce în ce mai prinsă pe orbita automatizării. Studiul semnat de Carl Benedikt Frey şi Michael Osborne include o anexă cu 702 profesii şi meserii, ordonate în ordinea crescătoare a probabilităţii de automatizare. Astfel, meserii precum cele de şofer profesionist, agent imobiliar, arbitru sportiv, casier, chelner, contabil, curier, ghid turistic, agent de pază, muncitor constructor sau muncitor industrial (în mai multe ramuri) prezintă o probabilitate de peste 80% de a fi automatizate în anii ce vor urma. La polul opus, îndeletniciri precum medic, educator, asistent social, preot, consilier sau terapeut matrimonial, inginer, creator de modă, avocat, agent turistic sau profesor prezintă o probabilitate mai mică de 1% de a fi automatizate.

Cu alte cuvinte, e de presupus că, în vreme ce computerele se vor instala în multe locuri de muncă din domenii de susţinere a vieţii sociale, precum asigurările şi sistemul bancar, comerţul, transporturile sau industriile tradiţionale (prelucrarea de materii prime, construcţii), oamenii se vor orienta către lucrul cu oamenii şi cu problemele şi dorinţele acestora. Potrivit estimării propuse de cei doi specialişti, pe primul loc în topul celor ce şi-ar putea pierde jobul se află telemarketerii, adică oamenii care îi sună pe alţi oameni pentru a le propune tot felul de oferte de nerefuzat, iar pe primul loc în topul celor mai sigure servicii se află profesia de terapeut de recuperare. E aceasta o ecuaţie logică: în timp ce o bună parte a omenirii se va „sfărâma” în căderea pe panta inutilităţii, o altă parte a ei se va ocupa, pe cât posibil, de „reparaţii”. Pe cel de-al doilea loc de pe podiumul celor mai sigure meserii ale viitorului se situează meseriile legate de întreţinerea şi repararea maşinăriilor care le vor lua oamenilor locurile de muncă. 

Interesant este şi inventarul de abilităţi care, în viziunea cercetătorilor menţionaţi, ar putea asigura, în viitor, găsirea şi ocuparea unui loc de muncă. Dincolo de observaţia că, pe măsură ce ies din joc meseriile care presupun forţă sau dexteritate fizică, rămân în scenă profesiile în care se lucrează cu mintea, autorii evidenţiază că originalitatea, spiritul critic, empatia, inteligenţa socială, puterea de convingere şi capacitatea de a negocia conturează deja o fişă a postului care ar lăsa fără serviciu aproape jumătate din angajaţii actuali din S.U.A. În era digitală a smart-urilor de tot felul şi a industriilor creative, ocupaţii tradiţionale precum cea de muncitor în fabrică, şofer de autobuz sau de camion, paznic, portar şi altele asemenea lor sunt ameninţate cu dispariţia. Multe dintre tipurile de slujbe create de Revoluţia Industrială vor fi eliminate de pe piaţa muncii de Inteligenţa Artificială.

În concordanţă cu modelele statistice propuse de unele cercetări academice, printre proiecţiile referitoare la UE s-a încetăţenit consideraţia că în ţări precum România, dominate de un peisaj economic şi industrial erodat, fragil şi lipsit de suflu novator, automatizarea accelerată a unor domenii de activitate ar bulversa piaţa locurilor de muncă, iar riscul ca acest fapt să se transforme în realitate este de peste 60%. Prin urmare, emergenţa, în Europa de Est şi în cea Mediteraneană, a unei pături de oameni inutili nu ar mai fi o chestiune de „dacă”, ci una de „când”.

Cine pune cap la cap toate câte le vedem zilnic în juru-ne ar putea concluziona că, la noi, în ţara cu unul din cele mai slabe randamente educative din Europa, în lumea în care durează o eternitate pentru a mişca un pai, în patria în care fărădelegea face legea, omul inutil va fi prins deja viaţă.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi