Pe Marele Drum al Mătăsii (II)

Mihai DORIN

Azi cu greu ne putem imagina că începând din China şi până la marginea orientală a Europei a existat cândva un drum străbătut de caravane cu mărfuri, de armate şi aventurieri, de cărturari, savanţi şi artişti ori de nelipsiţii hoţi ai stepelor. Iar cel mai lung traseu era în Asia Centrală, străbătând state cu nume exotice precum Kîrghistan, Uzbekistan, Turkmenistan, apoi nordul Iranului, zona Caucazului şi Asia Mică, până la poarta Constantinopolului. Iar pe ramificaţia himalayană se ajungea în nordul Indiei, unde a apărut o salbă de oraşe prospere.

Religia profetului Mahomed a avut un succes fulminant în primele secole, reuşind să includă sub cupola sa de spiritualitate şi cultură pe majoritatea locuitorilor Asiei Centrale de pe Marele Drum al Mătăsii. Dar islamul nu i-a separat de lume în epoca lui glorioasă, aşa cum aveau să procedeze cuceritorii mongoli şi ruşi, care au grăbit sfrâşitul carierei istorice a drumului. Azi, Marele Drum de odinioară este doar o amintire despre un trecut demult apus şi un vis de mărire pentru noua Chină care-şi croieşte tenace şi răbdătoare inevitabila cale imperială.

Istoria ne spune că imperiile au subminat în trecut Drumul Mătăsii, geloase pe prosperitatea cetăţilor de aici, şi în egală măsură pe independenţa lor. Mărturie stă istoria emiratului de Samarkand şi a hanatelor de Buhara şi Khiva, de pe teritoriul Uzbekistanului de astăzi. Acestea au reuşit să îşi salveze autonomia în raport cu preaputernicul imperiu rus, dar au ratat-o în faţa celui bolşevic, ce nu putea admite ca islamul să concureze religia fără Dumnezeu a lui Lenin.

Iar azi, cea mai interesată în renaşterea drumului este chiar China. Rusia lui Putin nu s-a pronunţat ferm cu privire la proiect, dar e clar că nu are nici un interes şi nici resurse să-l susţină. Pe cât posibil va încerca să îl boicoteze, în ciuda raporturilor călduroase cu regimul de la Beijing. Explicaţia e la îndemână: cele două imperii s-ar ciocni inevitabil pe traseul noului drum. În plus Rusia este în defensivă, consumându-şi energiile, resursele şi credibilitatea în războiul cu Ucraina. Ce mai poate face aceasta în condiţiile în care economia nu-i mai permite să controleze zona Asiei Centrale? Singura ei resursă majoră este controlul liderilor din zonă. Specialitatea KGB, azi FSB, adică acelaşi lucru. Şi o face cu rezultate deocamdată sigure: micii satrapi orientali au acaparat puterea cu sprijinul „specialiştilor ruşi”. Ideea nu este nouă, ea fiind parte din tradiţia deja istorică a acestor ţinuturi. Dar relaţia aceasta de control şi subordonare este fisurată chiar de politica nechibzuită a Moscovei, ce nu poate decât să alimenteze suspiciunile şi neîncrederea liderilor locali. Susţinerea prudentă, de nu chiar rezervată de către liderii centrali-asiatici a Rusiei în recentul război, dezvăluie frica acestora că ar putea avea soarta Kievului în caz că defectează. Deocamdată sunt captivi, dar un rezultat incert al războiului i-ar putea mobiliza pentru un proiect de solidaritate. Chiar în zilele prezenţei noastre acolo, la Ashabad se întruneau preşedintii Uzbekistanului, Turkmenistanului şi Tadjikistanului. Şi nu o făceau pentru a susţine Rusia, ci pentru a lărgi sfera cooperării dintre ei.

Rusia şi China nu pot aşadar să se reunească într-un proiect comun pentru renaşterea Drumului Mătăsii. Mai multe şanse pare să aibă proiectul noului drum care va lega India şi lumea arabă de Europa. Renaşterea Drumului Mătăsii este amânată pentru moment, iar dinamica centrelor de putere din lume va confirma sau va infirma dacă istoria se va repeta.

Deocamdată suntem în postura istoricilor romantici, pentru a constata măreţia trecutului în raport cu sărăcia prezentului. Iar dacă trasăm o linie de la Marea Neagră prin Asia Centrală şi până în China, avem confirmarea adevărului – romantic, neo-romantic sau cum vreţi să îl numiţi – a bogăţiei trecului versus neorânduiala prezentului.

Obsesia imperiilor asiatice de a controla totul a lovit în inima marilor idei şi idealuri de colaborare intercivilizaţională, aşa cum a fost cândva marele drum al mătăsii. Prima lovitură a primit-o în prag de secol al XIII-lea de la mongolii lui Gingis Han. Prăbuşirea acestui conglomerat statal cu rădăcinile în vânt a favorizat renasterea cetăţilor de pe drumul mătăsii. A urmat câteva veacuri de prosperitate. Rusia a făcut din hanii şi emirii locali şefi de gubernii abia în veacul al XIX-lea. Cetăţile de pe Drumul Mătăsii nu au mai redobândit strălucirea de altădată, dar au supravieţuit până în anii 1920, când bolşevicii au blocat orice idee de renaştere a tradiţiilor istorice şi a civilizaţiei islamice în Asia Centrală. S-a consumat astfel un caz-şcoală de civilizaţie blocată. (Va urma)

Mihai Dorin este istoric şi publicist