Caută 
1 MIN
Maricel Popa ajunge acasă obosit, după o zi de muncă, intră în bucătărie şi se aşază la masă să mănânce. Soţia îl întreabă – „cum a fost ziua ta, dragule?” – şi Maricel Popa îi răspunde: „după cum bine ştii, în ultimii ani de mandat am depăşit demult cifra de un miliard de euro fonduri europene atrase la Iaşi, am dotat cu aparatură de milioane de euro Spitalul de Neurochirurgie şi au început lucrări de milioane de euro la Spitalul de Copii, care doar în mandatul meu se puteau face”. Apoi începe să îi spună de drumul Iaşi-Suceava, se răceşte mâncarea şi îl prinde şi noaptea.
Cătălin HOPULELE
Textul de mai sus e încă o plăsmuire a realităţii, dar de fiecare dată când îl văd pe Maricel Popa vorbind în public încep să cred că mai e doar un pas până când devine realitate.
Fiindcă adevărul este că Maricel Popa a fost la început amuzant, dar a devenit de mult timp ridicol. Mă întreb dacă este cineva lucid în jurul său, în care să aibă încredere, care să-l tragă de mânecă şi să-i spună asta, că n-o să se schimbe el pentru că a citit un text în „Ziarul de Iaşi”. Altfel, va continua pe drumul pe care se află deja de ceva timp: de fiecare dată când vorbeşte în public devine din ce în ce mai ridicol.
La început suferea de un trac fantastic, chiar şi când citea de pe foi părea copleşit. În ultimii doi ani a progresat, a abandonat lectura, foloseşte foile doar ca suport auxiliar şi reuşeşte – mai stângaci decât un vorbitor în public nativ, e adevărat – să-şi formuleze propriile idei. Nu tracul e de criticat, că nici nu dă, nici nu ia din valoarea unui om. Dar ce spune Maricel Popa, în lipsa hârtiilor, e o placă atât de obositoare încât e de speriat.
Dincolo de faptul că nu iese din logica „partidul meu/ noi am adus/ noi am făcut”, explicabil până la un punct la orice politician, dacă îl auzi vorbind e uşor să crezi că există un singur responsabil pentru tot ce-i bun în Moldova asta: Maricel Popa. El a fost de acord să continue FILIT, el a adus bani pentru Spitalul de Neurochirurgie, el a făcut proiectul pentru drumul Iaşi-Suceava, el a pus doi miniştri ieşeni în Guvern, el aduce zilnic sute de mii de euro în bugetul judeţului. Dacă vor începe vreodată lucrările pentru Autostrada Iaşi-Târgu Mureş, sigur tot el le-a demarat şi pe alea. Mustul lui tanti Maria din Focuri e dulce? Sigur a dat şi Maricel Popa la zdrobitor.
Iar dacă există cineva care încă nu l-a auzit vorbind (pe net, la televizor sau la magazinul de colţ stând la coadă la pâine), sigur i-a văzut bannerul pe care şi l-a tras pe toată lăţimea Spitalului de Copii în care ne anunţă că şi acea modernizare i se datorează lui „dr. ing. Maricel Popa”. L-am auzit de atâtea ori vorbind despre milioanele de euro de la Neurochirurgie de mă aştept să-l văd pe Lucian Eva ieşind cu un sac de bani în curte şi împărţind teancuri pacienţilor.
Dincolo de această laudă obsesivă, problema este că preşedintele Consiliului Judeţean nu vrea să înţeleagă faptul că evenimentele la care participă au profiluri diferite, că trebuie să spună lucruri diferite şi că, inevitabil, mai trebuie să ştie şi când să se oprească, fiindcă aruncă cu proiecte şi promisiuni la fel ca Gigi Becali cu transferuri. La inaugurarea Marelui Ars, unde a luat cuvântul din motive ştiute doar de organizatori, a început să îi povestească ministrului Sănătăţii despre faptul că el vrea să construiască o maternitate de la zero în locul celei de la Elena Doamna (după ce a punctat, bineînţeles, despre milioanele de euro de la Neurochirurgie). La conferinţa de deschidere a FILIT a vorbit mai mult decât ambii organizatori (scriitorii Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu) pe care – atunci când a simţit şi el că le-a spus de prea multe ori „domnii directori” – a început să-i numească „monştri sacri ai literaturii”. Gurile rele zic că nu ştia exact cum îi cheamă. Despre FILIT a vorbit ca despre un meci de fotbal, că pe el îl interesează să vină cât mai mulţi oameni, şi apoi a trecut rapid la milioanele de euro. La deschiderea anului şcolar, de la Şcoala primară „Mihail Kogălniceanu”, a început să le povestească celor câteva sute de elevi că el a renovat mai multe grădiniţe şi şcoli decât Mihai Chirica. Şi lista poate continua pe câteva pagini de ziar.
Acum, e adevărat că în mandatul lui Maricel Popa au fost atrase numeroase fonduri structurale către regiunea Iaşului? Evident. Este doar meritul său? Evident că nu. Judeţul Iaşi şi Moldova au devenit un pol de dezvoltare spre care, inerent şi cam lent am aprecia noi, ieşenii, au început să se îndrepte o parte dintre fondurile structurale şi cele naţionale. Cât despre influenţa lui Maricel Popa la nivel naţional, s-a văzut la ultimele proiecte aprobate din pix, după căderea Guvernului: CJ Neamţ a primit mai bine de jumătate de miliard de lei care să fie împărţiţi la discreţia preşedintelui Consiliului Judeţean, iar Iaşul a primit mai puţin de jumătate, dar pe proiecte specifice.
Şi dacă Maricel Popa ar fi un om ponderat, cu bun simţ, am putea vorbi concret de lucruri aplicate. Dar aşa, orice discuţie se transformă într-un sindrom Tourette al milioanelor de euro şi argumentele sunt înecate în planuri şi promisiuni. Coşmarul oricărui politican este să ajungă aşa cum pare a fi astăzi Maricel Popa: prins într-o campanie electorală nesfârşită, alergând într-un cerc în căutarea colţurilor. Ridicol.
