Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon“, Iași: „Durerile abdominale și vărsăturile pe care le acuză soțul dvs pot avea cauze multiple. De aceea, vă recomand să meargă la medicul de familie care va ști să-l îndrume, dacă este cazul, către un alt specialist, de preferință gastroenterolog sau chirurg..

Ocluzia intestinală (OI) este un sindrom cauzat de mai multe boli, sindrom rezultat în urma opririi tranzitului intestinal (ocludere â închidere) (la nivelul intestinului subţire, colonului sau rectului). Ocluzia intestinală este o urgență chirurgicală (20% din bolnavi sunt internați cu abdomen acut chirurgical). Sindromul ocluziv este grav prin consecințele sale cu risc vital, care apar deseori rapid și implică întregul organism. Ocluzia intestinală necesită diagnosticul precoce, terapie de urgență, constând în reechilibrare hidroelectrolitică riguroasă și intervenția chirurgicală de urgență care să rezolve cauza ocluziei. Din punct de vedere etiopatogenic, OI sunt: dinamice și mecanice.

OI dinamice sau funcționale, fără obstacol pe lumenul intestinal, au o etiologie diversă și sunt paralitice (inhibarea contracțiilor musculaturii netede a intestinului) sau spastice, secundare spasmului musculaturii intestinale. O ocluzie funcțională este uneori dificil de diferențiat de una mecanică. Ileusul paralitic sau neurogen se produce prin ineficacitatea peristaltismului. Activitatea motorie a intestinului este diminuată, dar nu abolită integral. Vascularizația nu este compromisă. Ocluzia funcțională poate fi cauzată de o afecțiune inflamatorie a intestinului subțire sau gros, dar poate apare și reflex (ex. colica renală) sau poate fi consecința unor boli neurologice, unor anumite tratamente medicamentoase, paralizii cu imobilizare prelungită, malnutriție, remisiunea ei obținându-se prin tratament medical.

OI mecanică este dată de existența unui obstacol fizic în calea tranzitului intestinal şi reclamă, în marea majoritate a cazurilor, intervenția chirurgicală. Ocluziile mecanice simple sunt secundare obstrucției lumenului intestinal, fără interesarea vascularizației, prin obstacole extrinseci (bride, hernii), parietale intestinale (tumori, hematoame) sau intraluminale (polip, fecalom, calcul biliar, bezoar). În funcție de existența suferinței vasculare a intestinului, ocluziile se clasifică în neischemiante și ischemiante, în care vascularizația ansei este afectată de la început prin: volvulus (răsucirea ansei intestinale în jurul axei longitudinale), invaginare (telescoparea intestinului în intestin cu antrenarea mezoului adiacent) și strangulare (constricția intestinului și a mezoului la nivelul unor defecte parietale – hernii, eventrații).

Evoluția OI prin strangulare este spre gangrenă intestinală prin ischemie arterială și necesită o rezecție intestinală. Din punct de vedere topografic ocluziile intestinale se împart în înalte (ale duodenului și jejuno-ileonului) și joase (ale colonului, rectului). Ocluziile mecanice interesează, în 70-80% dintre cazuri, intestinul subțire și, doar în 20-30% colonul. Acest raport scade cu vârsta.

În cazul O.I. la nivelul intestinului subțire cele mai frecvente cauze sunt herniile și eventrațiile strangulate, aderențele sau bridele postoperatorii (la pacienții care au mai suferit intervenții chirurgicale abdominale), bolile inflamatorii (boala Crohn), sau mai rar, tumori benigne sau maligne, migrarea unui calcul biliar din vezicula biliară în duoden printr-o fistulă bilio – digestivă, bezoari (corpi străini formați din fibre alimentare nedigerate fitobezoar și un ghem de păr înghițit – trichobezoar). Dacă ne referim la cauzele O.I. de la nivelul intestinului gros (colonului şi rect), acestea sunt cancerul colorectal, diverticulită (inflamarea diverticulilor colonici) sau compresii extrinsece (în cazul altor tumori abdominale sau aderenţelor postoperatorii).

O altă cauză de obstrucţie colorectală o constituie fecaloamele, care apar la pacienţi vârstnici, în sindroamele de deshidratare, la caşectici. O formă gravă de OI prin strangulare o reprezintă volvulusul de colon sigmoid. Durerea abdominală, oprirea tranzitului pentru materii fecale și gaze, vărsăturile și distensia abdominală (meteorism) sunt cele 4 semne cardinale, comune întâlnite în toate ocluziile. Examenul clinic permite diferențierea ocluziilor simple de ocluziile prin strangulare. În ocluziile simple, durerea este discontinuă, îmbrăcând caracterul clasic de colică (crampă), cu peristaltism „de luptă“, însoțit de zgomote hidroaerice. Ea durează câteva secunde și se repetă în intervale de câteva minute, fiind reacția de răspuns a intestinului la prezența obstacolului. În ocluziile prin strangulare există un fond dureros permanent (de origine ischemică) între paroxismele colicative date de contracţie. Durerea localizată, continuă și intensă, sugerează o strangulare. Oprirea tranzitului pentru materii şi gaze este precoce în ocluzia completă. Persistenţa unei emisii de materii, uneori diareice, în cantitate mică, sau de gaze, sugerează o ocluzie incompletă.

În ocluziile înalte (ale intestinului subțire), bolnavul poate avea inițial scaun. Distensia abdominală este evidentă în ocluzia intestinului distal, absentă în stadiile precoce, este discretă în ocluzia înaltă. Vărsăturile sunt precoce, bilioase și persistente în ocluziile înalte sau tardive în ocluziile distale, fiind la început bilioase și apoi fecaloide. Vărsăturile precoce în ocluziile joase sugerează o strangulare. Diagnosticul se pune prin examen clinic atent și examinări complementare paraclinice: examene de laborator (dezechilibre hidroelectrilitice, anemie, insuficiențe de organ etc.), radiografie abdominală (nivele hidroaerice), ecografie abdominală, CT, IRMN. Aceste investigații precizează sediul și stadiul O.I., determinând conduita terapeutică ulterioară.

Diagnosticul pozitiv presupune precizarea diagnosticului de ocluzie intestinală mecanică, localizarea obstacolului (intestin subțire, colon), existența sau nu a strangulării, diagnosticul etiologic, diagnostic de gravitate (biologic și CT). În cazurile de O.I. funcțională, tratamentul este conservator, și constă în aspirație gastrică pe sondă, reechilibrarea hidrică și electrolitică, metabolică și hematologică, terapie antisecretorie, antispastică, prokinetică, după caz. Se efectuează în spital, prin perfuzii intravenoase. În cazurile de O.I. mecanică, tratamentul este medico -chirurgical, efectuat numai în spital. Strategia terapeutică este stabilită prin colaborarea între medicii chirurg, A.T.I., imagist, în funcție de cauza și tipul OI, afecțiunilor coexistente (boli cardiovasculare, diabet etc). Momentul intervenției chirurgicale este decis în funcție de cauza, gravitatea, vechimea, sediul O.I., starea clinică a pacientului.

OI prin strangulare se operează în primele 6- 8 ore de la debut, deoarece peste acest interval viabilitatea intestinului strangulat poate fi compromisă, impunând rezecții intestinale, cu morbiditate suplimentară. Deci este foarte important diagnosticul precoce și prezentarea bolnavului în spital de la primele semne. În spitalul, riscul contaminării Covid 19 este cel mai mic. Ne confruntăm astăzi cu o prezentare tardivă a bolnavilor cu OI, fapt ce complică mult managementul OI. De OI se moare mult mai frecvent decât de Covid 19. Calea de abord chirurgical poate fi prin laparotomie (chirurgie clasică) și mult mai rar pe cale laparoscopică,.

În O.I. de intestin subțire, când sindromul ocluziv se însoțește de modificări ischemice (tulburări de vascularizație), intervenția chirurgicală trebuie efectuată în urgență (sub 6 ore de la prezentarea pacientului). Scopul operației este rezolvarea cauzei strangulării. iar dacă se constată existența unor segmente de intestin cu ischemie ireversibilă, se impune rezecția segmentului afectat. Atunci când O.I. este la nivel colo-rectal, intervenția chirurgicală poate fi temporizată câteva ore pentru reechilibrare hidroelectrolitică. Scopul intervenției chirurgicale este rezecția segmentului de colon afectat de tumoră , urmat de efectuarea unei colostomii (deschiderea colonului prin abdomen, pentru a crea un anus artificial), care va fi desființată printr-o intervenție chirurgicală ulterioară. În cazurile în care tumorile sunt nerezecabile se practică colostomii simple sau derivații digestive care pot rezolva temporar sindromul ocluziv. Există posibilitatea plasării unor stenturi transtumorale pe cale endoscopică.

Post operator bolnavii oncologici vor primi tratamente adjuvante individualizate în urma consultului multidisciplinar din comisia oncologică. Bolnavii cu OI vor fi urmăriți toată viața“.