Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon“, Iaşi: „În general, nu se fac recomandări medicale fără să examinezi bolnavul, deoarece poţi face erori grave. Eu vă pot oferi doar informaţii generale teoretice privind boala hemoroidală şi complicaţiile ei. Practic, hemoroizii sunt dilataţii varicoase ale venelor ano-rectale, adică vase de sânge dilatate (proeminente), întâlnite în zona anusului şi a părţii inferioare a rectului.

Boala hemoroidală este o suferinţă panangeitică şi pantisulară, secundară unor tulburări morfo-funcţionale, inflamatorii, trofice ale regiunii anorectale care are caracterictici vasculare particulare (absenţa valvulelor venoase). Pe lângă componenta genetică, moştenirea unei stofe venoase proaste în apariţia hemoroizilor, intervin o serie de factori favorizanţi, unii evitabili: ortostatismul prelungit, obezitatea, sedentarismul, efortul fizic (creşterea presiunii abdominale), alcoolul, constipaţia, regim alimentar sărac în fibre, excesul de condimente, procese inflamatorii locale. Unii hemoroizi pot fi secundari unor tulburări de compresiune a rectului, hipertensiunea portală, sarcina.

Staza venoasă produce hipoxie endotelială, focare inflamatorii şi venopatie tradusă prin durere, edem, rectoragie. Anatomo-topografic se descriu două tipuri de hemoroizi: externi şi interni. Hemoroizii externi, rari sunt situaţi subcutanat, sub sfincterul anal, se găsesc în apropierea anusului, sunt acoperiţi de piele, de obicei, nedureroşi. Totuşi, când apare un cheag de sânge (trombozat) acesta se transformă într-un nodul dureros şi tare. Hemoroizii interni, submucoşi, se dezvoltă în interiorul canalului anorectal, deasupra sfincterului.

Manifestările clinice diferă de la un bolnav la altul. Mult timp asimptomatică, afecţiunea evoluează în crize. Hemoroizii interni (boala hemoroidală) se poate însoţi de 5 simptome: sângerare, durere, prolaps (ieşire către exterior), scurgeri anale, prurit (mâncărime) la care se pot adăuga tulburări de tranzit. Sângerarea nedureroasă (sânge proaspăt – roşu) şi ieşirea lor spre exterior, în timpul tranzitului intestinal, sunt cel mai frecvent simptom. Totuşi, hemoroizii interni pot provoca dureri severe în cazul în care ies complet prin anus şi nu pot fi împinşi înăuntru. În funcţie de dezvoltarea lor şi prolabarea (deplasarea) transanală se descriu 4 grade: gradul I – hemoroizi care rămân în canalul ano-rectal, gradul II – hemoroizi procidenţi (coboară, se deplasează) la defecaţie dar care se reduc (revin) spontan, gradul III – hemoroizi care se exteriorizează la efort, reductibili numai manual, gradul IV – hemoroizi interni procidenţi nereductibili (FOTO). În cazurile extreme, un hemoroid de gradul IV prolabat se poate strangula sau inflama (tromboflebită hemoroidală), tromboza, cu durere importantă fapt ce impune prezentarea de urgenţă la spital.

Trebuie menţionat faptul că scaunul de culoare neagră sau durerile accentuate cauzate de actul defecaţiei nu sunt, de obicei, caracteristice prolapsului hemoroidal. În cazul acestor ultime simptome, medicul ar trebui să examineze imediat bolnavul. Diagnosticul se precizează prin examen clinic (tuşeu rectal) şi endoscopic (rectoscopie) doar de un medic specialist gastroenterolog sau chirurg. Prolapsul hemoroidal este cauzat de o multitudine de factori, de aceea modalităţile de prevenire sunt diverse.

Există măsuri de prevenire care, de obicei, sunt recomandate ca mijloc de diminuare a riscului de apariţie a complicaţiilor. Regularizarea tranzitului intestinal printr-o educaţie corespunzătoare, asociată cu igienă locală, evitarea sedentarismului, mişcarea în aer liber, exerciţiile fizice şi sportul care, în condiţiile unui regim alimentar variat, dar cumpătat pot îndepărta factorii favorizanţi. Se vor evita alimentele care favorizează congestia plexurilor hemoroidale: alcoolul, condimentele, brânzeturi fermentate, mezeluri conservate, ardeiul iute, muştar, piper, usturoi. Se combate constipaţia prin regim şi laxative , micşorarea timpului alocat defecaţiei şi băi de şezut cu apă călduţă după fiecare scaun. Păstrare unei igiene locale riguroase previne complicaţiile inflamatorii. În funcţie de gravitate, prolapsul hemoroidal caracterizat prin ţesuturi inflamate care ies din anus poate fi tratat prin diferite proceduri. Inflamaţia poate fi diminuată prin băi calde de şezut, care vor ajuta la relaxarea vaselor de sânge din zona rectală.

Utilizarea de creme, unguente şi medicamente topice locale, supozitoare, alături de trofice venoase pot ameliora simptomele şi pot descuraja inflamaţia. Dacă regimul igieno-dietetic şi tratamentul medical nu mai dau rezultate se poate apela la tratamentul instrumental, efectuat de un medic chirurg: scleroterapia, ligatura cu benzi elastice, fotocoagularea în infraroşu, crioterapia, ligatura arterială hemoroidală, fotocoagulare laser, diatermocoagulare mono sau bipolară. Aceste metode au scopul de a influenţa mobilizarea hemoroizilor şi fragilizarea mucoasei.

În cazuri deosebite, tratamentul prolapsului hemoroidal este chirurgical, din cauza severităţii bolii şi a naturii simptomelor sale. În astfel de cazuri, în care hemoroizii au ieşit în exteriorul anusului, ar putea fi necesară hemoroidectomia. Procedura constă în îndepărtarea hemoroizilor prin diverse tehnici, care presupun spitalizare şi recuperare postoperatorie. Excizia chirurgicală a hemoroizilor rămâne astăzi cea mai efectivă metodă terapeutică pe termen lung în cazul hemoroizilor cu grad mare de prolaps şi al hemoroizilor externi. De aceea, este bine să ţineţi legătura cu medicul curant sau, dacă doriţi o a doua opinie medicală, să solicitaţi sprijinul unui alt specialist“.